Urmareste-ne pe
TV Mania

Tot ce merită să știi despre televiziune

Cezar Paul Bădescu

Interviu cu Cezar Paul-Bădescu | Lungul drum al cărții către film: „Ana, mon amour”

23 February 2017

Scriitorul și realizatorul emisiunii „Cartea cea de toate zilele”, Cezar Paul-Bădescu (48 de ani), a învățat în ultima vreme și scenaristică. Romanul său „Luminița, mon amour” va ajunge adaptat în cinematografe în primăvară, cu titlul „Ana, mon amour”. Cum s-a ajuns de la carte la film, ne-a povestit chiar autorul.

Afişul filmului “Ana, mon amour”

TVmania: Cum e munca de scenarist?

Cezar Paul-Bădescu: E o cu totul altă meserie față de cea de scriitor de romane și, ca s-o faci bine, trebuie să-i înveți secretele. Așa că, mai întâi de toate, m-am pus pe studiu – din cărți de specialitate, cum e de exemplu celebrul volum „Screenplay” al lui Syd Field, și din scenarii existente, scrise în engleză sau în română. În plus, a fost pentru prima dată când nu m-am mai aflat singur în fața foii albe sau a ecranului alb, căci am scris în echipă, împreună cu Călin Netzer (regizorul filmului, n.r.). Aici e nevoie să dezvolți o relație personală, că altfel nu poți avea o bună comunicare și treaba nu se leagă. Și m-am bucurat că, pe lângă toată experiența pe care am câștigat-o, mi-am câștigat și un prieten.

De ce ați ales să schimbați numele eroinei principale?

Mergând cu filmul „Poziția copilului” în diferite țări, Călin a văzut cum li se împleticea limba-n gură străinilor când voiau să-i pronunțe numele actriței titulare, Luminița Gheorghiu. Așa că ne-am zis că nu e cazul să creăm bariere inutile pentru publicul din afară și am ales un nume simplu de pronunțat, din doar trei sunete.

Ce ați mai schimbat din carte?

Filmul are un nucleu comun cu romanul: o relație de cuplu în care unul dintre cei doi are probleme nervoase – fobii și atacuri de panică. Plecând de aici însă, filmul explorează alte direcții față de roman și ilustrează cu precădere relația de dependență și de codependență (pe când romanul e mai degrabă o ironie la adresa lumii în care trăim). Practic, în film sunt mai multe scene noi, care nu apar în roman, decât cele preluate din roman. Oricum, filmul și romanul se completează și, pentru ca publicul să vadă imaginea de ansamblu, când va intra filmul pe ecrane se va găsi și o nouă ediție a romanului în librării.

A cui a fost ideea ecranizării cărții?

A regizorului, desigur, că el decide ce film vrea să facă. Netzer a citit romanul meu, i-a plăcut și, pentru că s-a identificat cu personajele, și-a dat seama că poate să pornească de la roman și să-și spună propriile povești. Ceea ce a și făcut.

Ai văzut filmul? Ești mulțumit de ce a ieșit?

Este un film care te pune pe gânduri. Un film care te invită la introspecție și-ți dă întâlnire cu abisurile proprii. Mărturisesc că, deși știam foarte bine din scenariu ce va fi și nu ar fi avut ce să mă surprindă, e un film care m-a răscolit.

Acum, după ce ai intrat în domeniu, te gândești și la o ecranizare după „Tinerețile lui Daniel Abagiu”?

În jocul ăsta, al ecranizărilor sau al adaptărilor, nu scriitorii sunt cei care aleg, ci cei care sunt aleși. Regizorii sunt autorii filmelor și ei dispun.

Ultima ta carte, „Umbre pe ecranul tranziției”, a apărut în 2013. Te așteptăm cu ceva nou în librării?

Da, anul acesta voi publica un volum de proză scurtă, la care lucrez acum.

Când te revedem la televizor cu un sezon nou din „Cartea cea de toate zilele”?

Drept să spun, nu am nicio speranță că emisiunea se va mai face. Faptul că, după ce se hotărâse omorârea ei, s-a revenit asupra deciziei în luna decembrie se datorează reacțiilor din presă (printre care și cele din „TVmania”). Pe vremea aceea, conducerea TVR se lupta să nu fie tăiată taxa TV și nu pica bine un astfel de scandal. Acum, taxa TV e tăiată și nu văd de ce le-ar mai păsa.

Ce cărți ai mai citit în ultima vreme? Ce ne poți recomanda?

Chiar acum citesc un volum de proză scurtă de Chuck Palahniuk, „Inventează ceva”. Sunt texte scrise în diferite ocazii, deci destul de inegale, dar eu sunt un fan al lui Palahniuk și aș citi cu mari delicii chiar și lista lui de cumpărături.

Ana, mon amour

Filmul „Ana, mon amour”, premiat la Berlin

Pe 3 martie, intră în cinematografe „Ana, mon amour”, în regia lui Călin Peter Netzer (Ursul de Aur pentru „Poziția copilului”) și avându-i în rolurile principale pe Mircea Postelnicu și Diana Cavallioti. Până să ajungă pe ecranele românești, filmul a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Berlin pe 19 februarie, unde a fost selectat în competiţia oficială.

Dana Bunescu a primit Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin 2017

De la Berlin, pelicula s-a întors cu Ursul de Argint pentru „Contribuţie Artistică Deosebită în Cinematografie”, distincţie acordată Danei Bunescu pentru montajul filmului. Aflată în competiţie directă cu toţi monteurii, directorii de imagine, scenografii şi designerii de costume din concurs, Dana Bunescu a primit Ursul de Argint de la preşedintele juriului Paul Verhoeven, care în discursul său a ţinut să sublinieze structura inovativă a filmului.

„Ana, mon amour” este analiza unei poveşti de dragoste, o incursiune atipică ce surprinde cele mai tensionate şi delicate momente din evoluţia unui cuplu. Toma şi Ana se cunosc în facultate, se apropie rapid şi încep o relaţie de iubire care devine în scurt timp o luptă contra tuturor. Din cauza unor probleme din copilărie, Ana are frecvent atacuri de panică, iar Toma îşi asumă rolul de protector necondiţionat. Deşi pare să deţină controlul asupra relaţiei, ani mai târziu el se trezeşte gravitând în jurul unei femei pe care nu o poate înţelege, forțându-se până la limită în încercarea de a o salva.

Puteți vedea trailer-ul aici:

 

Ți-a plăcut acest articol? Dă-ne LIKE pe Facebook.
Loading...

Articole similare