Urmareste-ne pe
TV Mania

Tot ce merită să știi despre televiziune

Quantum_Break_Steam_1472809099248

Interviu exclusiv cu Patrick Heusinger („Absența”): „De obicei mă îndrăgostesc de un scenariu”

16 October 2017

Serialul „Absența”, care a început la AXN pe 25 septembrie, se vede în fiecare luni de la 22.00 și are 10 episoade.

Povestea o urmărește pe agenta FBI Emily Byrne (Stana Katic), care dispare în mod misterios atunci când este pe urmele unui criminal în serie. Șase ani mai târziu, soțul ei, Nick (Patrick Heusinger), primește un telefon în urma căruia află că Emily este încă în viață și poate fi salvată.

Situația este una complicată: Nick s-a recăsătorit, cu Alice (Cara Theobold), iar fiul lui și-al lui Emily o vede pe Alice ca pe mama sa adevărată. E o situație care pune accentul și pe drama trăită de personaje odată ce viețile lor aparent liniștite sunt perturbate complet de întoarcerea lui Emily. Dar în același timp, misterul intrigă: Emily nu-și aduce aminte de ce s-a întâmplat cu ea în ultimii șase ani, iar cineva parcă încearcă să-i însceneze o nouă serie de crime.

Acțiunea din serial se petrece în orașul american Boston, dar filmările au avut loc în Bulgaria, pe parcursul a doar 62 de zile, cu un program solicitant pentru echipă și distribuție.

Serialul convinge pe ambele planuri în mare parte datorită interpretărilor. Stana Katic, cunoscută mai ales pentru rolul din „Castle”, este o enigmă care totuși stârnește empatie, iar Patrick Heusinger prezintă în fiecare moment din serial o cantitate surprinzătoare de emoție pentru un agent FBI american. Cu cel din urmă am avut ocazia să vorbim telefonic mai mult despre serial.

 

TVmania: Ce crezi că este mai captivant la „Absența”: misterul care te atrage și te face să vrei să vezi tot sau drama prin care trec personajele?

Patrick Heusinger: Sper că amândouă captivează. Cred că dacă unul dintre cele două elemente îl eclipsează pe celălalt, atunci nu avem un echilibru de calitate în poveste. E interesant că misterul te face să mergi mai departe, dar explorarea personajelor și a relațiilor dintre ele ne permite să avem o implicare emoțională în poveste și nu doar să așteptăm ce se întâmplă mai departe.

Ce e interesant la interpretarea ta e că vedem multă emoție pe fața personajului, ceea ce nu se întâmplă prea des cu bărbații din filme sau seriale… Ai vorbit despre asta cu regizorul, Oded Ruskin?

De fapt, nu. Oded m-a lăsat să mă descurc singur în mare parte. Ne-am dat seama devreme că stăpânesc destul de bine ce se întâmplă și m-a cam lăsat singur. Îmi mai dădea câte un imbold pe ici, pe colo. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să fac rost de contactul cuiva care lucra pentru FBI și am ajuns să îi vizitez la biroul din Boston, unde are loc serialul nostru. Am stat cu ei și i-am întrebat tot. Am vorbit cu un domn care avea copii și l-am întrebat cum e să crești un copil când ești agent, cum e pentru soția ta, care nu e agent. Se căsătoresc agenții FBI? Trebuie să dispari câteva zile câteodată, cum e asta pentru tine psihologic? Am reușit să săpăm destul de adânc. Munca mea de actor începe la nivelul psihologic și Nick era atât de traumatizat de pierderea lui Emily… Am început acolo și am investigat stresul post-traumatic. Am vorbit cu victime ale sindromului, dar și cu psihologi. Există și multe informații bune online. Apoi am extins cercetarea către răpiri și cum sunt afectate familiile victimelor din punct de vedere emoțional, spiritual și psihologic. Am aflat și cum e când oamenii răpiți se întorc și cum reacționează familiile la ei.

Scena când o văd pe Emily în spital, m-am pregătit pentru scena aia și știam care e povestea și ce simt în momentele acelea psihologic vorbind, șoc și trauma că s-a întors… Am intrat în cameră și am făcut scena. Ce s-a întâmplat s-a întâmplat. Lucrul care mă entuziasmează ca actor e să intru într-o cameră și să nu am idee ce se va întâmpla. Să las totul să se dezvolte în moment.

Ai vorbit cu Stana Katic despre cum veți juca scenele împreună?

Eu și cu Stana nu am petrecut prea mult timp vorbind despre personajele noastre. Am stat mai mult de vorbă cu Kara Theobold și cu Ralph Ineson, care îl joacă pe Adam Radford. Unii actori au un proces mai special în care se izolează și eu mă adaptez la situație. Există atât de multe tipuri de actori, cu tehnici diferite. Îmi place să le respect stilul.

Într-un fel, poate să ajute. Unele dintre cele mai „electrice” momente din serial au fost cu Stana în episoadele 3 și 4, care mi-au plăcut foarte tare. În care interpretăm „jazz” împreună. Într-un fel, mai puțină discuție ajută. Ce nu se schimbă e scenariul. Replicile trebuie spuse până la finalul zilei.

E ca o improvizație de jazz?

Orice formă de artă de calitate e în același impulsivă, dar și parțial construită. Există un cadru, dar știe și să respire. Există momente în serial la care mă uit și sunt mândru de acel efect de „respirație” care funcționează. Dar există și momente în care îmi doream mai multă profunzime. Dar acest lucru face parte din experiența mea de actor.

Cum a fost să lucrezi la o producție cu o echipă internațională, cu membri din toată lumea?

A fost excelent. Mi-a plăcut procesul la nebunie. Cei din echipa bulgară, pe care îi iubim foarte mult. Probabil că vom filma acolo sezonul doi, dacă vom avea parte de el, datorită echipei minunate locale. Mi-a plăcut și echipa din Israel. Oded Ruskin, regizorul, este motivul pentru care am ales să lucrez la acest proiect. Era singurul implicat când am primit proiectul. Și distribuția foarte talentată care a lucrat la tot felul de proiecte de prestigiu ca „Urzeala tronurilor”, „Narcos” și „Downton Abbey”. 

Cum este să fii american și să filmezi 62 de zile în locuri din Bulgaria care trebuie să pară americane?

Nu știu, nu m-am gândit la asta. Eu vin dintr-un lume în care, atunci când m-am apucat de teatru, puneam umărul la construirea decorurilor, a recuzitei, dar eram și pe scenă. Apoi am fost la un colegiu unde făceam asta. Când am lucrat la filme precum „Jack Reacher” (cu Tom Cruise – n.r.), unde cineva s-a ocupat deja de toate detaliile. Nici nu trebuie să gândești. Trebuie doar să apari pe platouri. Apoi am jucat în filme independente, unde tu faci rost de costumele pe care le vei purta. De obicei mă îndrăgostesc de un scenariu, și dacă îmi place, voi da absolut tot din ființa mea unui proiect. Nu contează bugetul. Am stat în hotel toate cele 62 de zile. Cred că am ieșit în oraș să beau cu colegii de vreo două ori: o dată de ziua mea, cât eram acolo, și în ultima zi de filmare. În restul timpului mă trezeam, mă duceam la sală, apoi mergeam pe platouri și lucram în fiecare zi. Seara studiam scenariul. Nu am văzut prea mult din Bulgaria în afară de locațiile de filmare. 

Să vorbim despre epoca televiziunii în care ne aflăm, așa-numita Epocă de Aur a TV-ului…

Pentru că este! Și e atât de bine!

Există așa de multe programe și o diversitate mai mare… Ai spune că aduce mai multă concurență sau mai multe oportunități pentru un actor?

În primul rând, sunt clar mai multe ocazii, pentru că dețin rolul principal într-un serial de televiziune, pentru prima oară. Apreciez această oportunitate. În același timp, pentru că au apărut atâtea producții de calitate în ultima vreme, oamenii sunt cumva obligați să se autodepășească. Cred că acest serial nu ar fi putut să existe acum patru ani.

 

 

 

 

 

Ți-a plăcut acest articol? Dă-ne LIKE pe Facebook.
Loading...

Articole similare