Scarlett Johansson, cea mai noua muza a lui Woody Allen, face o exceptie de la regula ultimilor ani si nu joaca o femeie fatala: in „Jurnalul unei dadace” ea este o simpla guvernanta.
In 2002, aparea pe piata, in Statele Unite, un roman savuros intitulat „Jurnalul unei dadace”. Scrisa de doua absolvente de sociologie new-yorkeze, Emma McLaughlin si Nicola Krauss, cartea satirizeaza lumea buna din celebra metropola americana, ce prefera sa mearga la petreceri, la spa sau sa-si vada linistita de afaceri decat sa fie cat de cat atenta la nevoile copiilor. Cele doua scriitoare descriau experienta lor ca dadace in cateva familii cu stare din Manhattan. Povestea a atras atentia producatorilor de la Hollywood imediat dupa ce un alt roman comercial (aparut la un an dupa acest jurnal), „Diavolul se imbraca de la Prada”, a avut un rasunator succes de casa.
O poveste emotionanta, decoruri minunate, dialoguri amuzante si o distributie exceptionala – iata atuurile acestei comedii ce se lanseaza in cinematografele noatre pe 9 noiembrie. „Jurnalul unei dadace” este asadar aventura unei licentiate in economie care se trezeste in postura de dadaca dupa ce o doamna cu stare o abordeaza intr-un parc (scenariul e modificat fata de carte, unde tanara cu pricina cauta cu indarjire un post de bona si nu se trezeste intamplator intr-unul). Cum parintii sunt egoisti si prinsi in propriile nevoi, este de datoria guvernantei sa aiba grija de sufletelul baiatului de care are grija. In rolurile principale, apar nume sonore la Hollywood: Scarlett Johansson este bona Annie, Laura Linney este cea care o angajeaza, Paul Giamatti este tatal copilului.
Unii critici de film au sugerat ca alegerea frumoasei Scarlett in rolul dadacei este nepotrivita: indiferent cat de bine joaca, dupa ce a fost distribuita numai in roluri de bomba-sexy, este greu sa asociezi cu Scarlett imaginea unei bone imbracata modest si victima a unor angajatori care o trateaza ca pe o mobila.