Cum a devenit „The Fighter” realitate

Pelicula „The Fighter” are 7 nominalizări la gala Oscar din acest an (cel mai bun film, actor secundar, ambele actriţe secundare, regie, editare şi scenariu original). Povestea spusă de film are loc în anii ’90, când fostul boxer Dicky Eklund (Christian Bale) şi-a pierdut gloria de altădată şi, deşi a devenit un drogat, este considerat în continuare de mama lui – Alice (Melissa Leo) – drept cel mai merituos. Chiar dacă fratele lui mai mic, Micky Ward (Mark Wahlberg), e cel serios şi dedicat boxului, tensiunile familiale îl stresează şi, după ce începe o relaţie cu barmaniţa Charlene (Amy Adams), capătă curajul să se desprindă de familie, să câştige meciuri şi să lupte chiar pentru titlul mondial al categoriei lui.

Antrenament chinuitor

Pelicula nu e o capodoperă din două motive: nu e decât un alt film despre box, cu o temă comună celorlalte şi un final previzibil;  se vrea povestea lui Micky „Irlandezul” Ward, dar devine cea a lui Dicky Ecklund, Bale furându-i avântul lui Wahlberg, care nu face decât să-şi încordeze muşchii (excelent lucraţi timp de şase ani, cât s-a tot pregătit pentru filmările mereu amânate).

Mai impresionant decât scenariul este lungul proces prin care au trecut cei implicaţi în realizarea filmului: Bale a slăbit 14 kilograme şi a luat lecţii de box, iar Wahlberg s-a antrenat în ring în fiecare zi în ultimii patru ani şi jumătate şi s-a chinuit din 2005 încoace să producă filmul, iar amândoi s-au documentat alături de familia Ward (pe care Wahlberg l-a cunoscut când avea 18 ani şi ar fi vrut să facă un film despre el încă de atunci). Wahlberg a încercat să-i convingă să preia cârma, pe rând, pe regizorii Martin Scorsese şi Darren Aronofsky, cucerindu-l pe amicul lui, David O. Russell; a obţinut banii necesari abia în 2009; a filmat timp de doar 33 de zile, chiar în oraşul natal al fraţilor boxeri, Lowell (Massachusetts);