Homepage / Seriale româneşti

Raluca Aprodu, despre rolul din „Tătuțu’”, scenele de dragoste și maratoane. „Este un haos total, cu care m-am obișnuit”. EXCLUSIV

de Cătălina Matei, 28 septembrie 2025, 09:00

Raluca Aprodu are o prezență hipnotizantă, fie pe scenă, fie pe platourile de filmare. La 40 de ani, actrița adoră meseria pe care o face, chiar dacă programul său este adesea haotic. O vedem acum în serialul „Tătuțu’” (VOYO), unde o interpretează pe Lena, o agentă din echipa comisarului Costoiu.

Cuprins

1 Despre rolul Lenei în „Tătuțu’”
2 Provocările filmărilor și scenele dificile
3 Viața personală și timpul liber
4 Proiecte recente și planuri de viitor

Magnetică pe scenă și pe ecran, Raluca Aprodu cucerește acum publicul în serialul „Tătuțu’” (VOYO), unde o interpretează pe Lena, o agentă isteață și fermecătoare. Dincolo de lumina reflectoarelor, actrița trăiește un ritm haotic, dar plin de energie.

Aflăm mai multe detalii din cele ce urmează…

Despre rolul Lenei în „Tătuțu’”

Cum ai descrie pe scurt personajul tău, Lena, din „Tătuțu’” și ce te-a atras cel mai mult la el?

Deșteaptă, frumoasă și devreme acasă – pe scurt. (râde) M-a atras acest personaj pentru că am foarte mare încredere în echipa aceasta: atât partea artistică, cât și cea tehnică, cu care am mai lucrat și știu sigur că lucrurile ies bine.

E mai greu să intri într-un serial care are deja un ritm și o echipă sudată, sau te-a ajutat faptul că ai venit cu o energie nouă?

Cred că și pentru ei e bine să vină energie nouă! Nu a fost greu pentru mine, deoarece, așa cum am mai spus, ne cunoaștem de foarte mult timp. De exemplu, cu Ofelia Popii abia ce terminasem repetițiile la teatru, unde am lucrat împreună pentru un spectacol timp de 3 luni.

Provocările filmărilor și scenele dificile

Care a fost scena care te-a pus cel mai mult la încercare pe platourile „Tătuțu’”?

Scenele de dragoste. Îmi sunt foarte „antipatice”, nu doar la „Tătuțu’”, ci în general. Abia aștept să scap de ele. Indiferent cât de ok e toată lumea, tot nu îmi place să le filmez.

Cât de mult te lași influențată de personajele pe care le joci? Rămâne ceva din ele cu tine după filmări?

Absolut nimic nu rămâne. Este o meserie ca oricare alta, doar că instrumentele noastre suntem chiar noi înșine, cu emoțiile și corpurile noastre. Dar, pentru mine, viața mea adevărată este în afara scenei sau a platoului de filmare.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 5

Publicul te știe și de pe scenă, și din film. Care dintre cele două lumi îți aduce mai multă satisfacție?

Ambele… Sau niciuna câteodată. Depinde de foarte multe lucruri. Sunt proiecte care îmi plac datorită conținutului și sunt proiecte care îmi plac datorită echipei. Câteodată ai noroc să fie ambele valabile, alteori nu e nici una.

Viața personală și timpul liber

Cum arată o zi liberă perfectă pentru tine, departe de filmări și repetiții?

În natură, undeva într-o pădure, pe un traseu montan, fără semnal la telefon, într-o zi de vară!

Ai vreun obicei sau ritual care te ajută să îți păstrezi echilibrul între muncă și viața personală?

Din păcate, nu am niciun echilibru între cele două. Este un haos total, cu care m-am obișnuit, deși uneori mi-e destul de greu. E greu de explicat celor care nu sunt din industrie, câteodată am luni de zile în care vin acasă doar să dorm… și atunci puțin! (râde)

Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată legat de actorie?

„Dacă nu ți-a ieșit în câțiva ani, apucă-te de altceva!”

Dacă nu ai fi fost actriță, unde te-ai fi văzut acum?

Nu am nici cea mai vagă idee. Interesant este că nici actriță nu m-am văzut vreodată. De aceea, probabil, am și ajuns să fac meseria aceasta.

Proiecte recente și planuri de viitor

În ce alte proiecte mai ești implicată? Dincolo de noul serial pentru care filmezi…

Anul acesta am filmat la filmul „Tati Full-Time”, iar acum filmez pentru filmul „All inclusive”.

Și cât de mult mai alergi? Știu că ai făcut echipă, la un moment dat, cu Marius Manole…

El a făcut echipă cu mine, pentru că eu alergam de mult! (râde) Alerg cum am un pic de timp. Din păcate, în perioada asta mai puțin. Avem două maratoane la care ne-am înscris și la care sper să și ajungem, pentru că la ambele ne-am propus, tot așa, să susținem o cauză și poate să mai strângem niște bani, să nu alergăm doar așa „de tâmpiți”. Sper să ne și iasă.