Irina Rimes: „Nu-mi place când sunt întrebată de ce iubitul meu este străin”. EXCLUSIV

În copilărie erai poreclită „micul samurai”. De unde ți se trage porecla asta năstrușnică?

„Micul samurai” vine de la caracterul meu, de la faptul că mereu purtam coc și pantaloni largi, trei sferturi, și că vorbeam într-o limbă neînțeleasă. 

Ai venit în România, din Republica Moldova, acum zece ani. Privind înapoi, care crezi că este cel mai bun lucru care s-a întâmplat în acest deceniu?

Toate. Tot ce mi s-a întâmplat a avut un impact pozitiv asupra mea. Am trecut și prin bune, și prin rele, încă mai am de învățat să spun nu, să mă fac auzită, ascultată în anumite privințe, să mă calmez, să-mi ascult corpul, să înțeleg cum funcționează oamenii, să înțeleg cum funcționez eu. Dar până și lucrurile rele au condus către ceva frumos într-un final. 

Scrii mult despre sine. Nu ți-e teamă să îți expui prea mult sufletul? 

Nu mă tem. În primul rând, pentru că publicul nu ascultă piesele mele ca să îmi cunoască sufletul, le ascultă pentru că relatează povestea lor, se regăsesc în ele. Cele mai sincere lucruri se găsesc în adâncul sufletului, dacă vreau să scriu despre ele, acolo trebuie să intru și n-am încotro.

În ultima vreme ai petrecut mult timp și în Franța, iubitul tău e francez… Ce-ți place cel mai mult la noua ta viață?

Îmi place că oamenii știu mai multe despre viața mea decât știu eu… Glumesc! Nu, nu-mi place. Nu-mi place când sunt întrebată de ce iubitul meu este străin, unde stau mai mult sau de ce m-am mutat în Franța. Nu m-am mutat în Franța. În general, încerc să-mi păstrez viața privată, și aici mă refer la detalii, departe de presă, nu neapărat de ochii lumii. Pentru că oamenii văd ce este, în timp ce discursul meu e distorsionat sau prezentat, de multe ori, într-un context convenabil pentru altcineva. Cu toate astea, n-aș vrea să mă limitez în a posta materiale pe social media doar despre muzică doar ca să nu dau curs unor noi știri despre viața noastră privată, mai ales că e extrem de interesantă. În rest, viața mea este interesantă, e mișto, mereu a fost. Nu e o viață nouă, este o viață îmbunătățită.

Cum a fost revenirea în platoul de la „Vocea României”?

A fost ceva ce am așteptat foarte mult. Poate fără acești doi ani de absență, nu aș fi realizat cât de mult îmi place și cât de mult mi-a lipsit toată energia de acolo: antrenorii, echipa, platoul, concurenții și, mai ales, spiritul de competiție, toate astea fac din „Vocea” unul din locurile ideale în care îmi doresc să fiu.

La ce să ne așteptăm sezonul ăsta? 

Pe scurt, să vă așteptați să câștige echipa Irina Rimes!

Care este interacțiunea cu colegii? 

Mă simt bine în scaun, dar nu pentru puterea pe care ți-o dă scaunul, ci pentru că simt că anul acesta Irina din scaun este matură, pregătită de orice, dornică să facă muzică la „Vocea României”, să transmită altora tot ce a învățat și să se contreze cu colegii. 

Îmi simt colegii mai prieteni și adversarii mai aliați decât înainte și asta, cred că se naște dintr-un soi de maturitate pe care o capeți odată cu vârsta și experiența în domeniu televiziunii. Nu e ușor să faci televiziune, dar dacă înveți, poate deveni o adicție.

Ce-ți place să faci, în afară de muzică? Care sunt plăcerile tale simple, de zi cu zi?

Aș vrea să am timp să pictez și să citesc. Îmi plac călătoriile și vacanțele active. Îmi place să fac ordine în casă, am impresia că-mi fac ordine în viață. Îmi place să mă uit la filme sau materiale educative, dar cel mai mult îmi place să stau degeaba după ce-am terminat un proiect  important.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 19