„Spiritele din Inisherin”, tot ce trebuie să știi despre filmul cu 9 nominalizări la Oscar 2023

Cu nouă proaspete nominalizări la Oscar (la categoriile cele mai importante, printre care cel mai bun film, regizor, scenariu original, actor în rol principal și trei actori în roluri secundare), dar și cu trei Globuri de Aur și două premii venețiene (Cupa Volpi pentru Colin Farrell și trofeul Osella d’Oro pentru scenariu) în palmares, filmul „Spiritele din Inisherin” / „The Banshees of Inisherin” (2022) vine spre noi cu o poveste cel puțin neobișnuită.

Plasat într-o așezare minusculă – și fictivă, se pare – din Irlanda anilor ʻ20, acesta vorbește într-un ton uman, amuzant, dar mai ales amar, despre felul în care se poate zdrobi iremediabil o prietenie aparent de nezdruncinat. Totul începe în ziua în care, fără vreun motiv întemeiat, blazatul Colm Doherty (Brendan Gleeson) vrea să sfârșească orice comunicare cu prietenul lui cel mai bun, Pádraic Súilleabháin (Colin Farrell). Rănit și intrigat, acesta va contesta absurda respingere, însă neclintirea lui Colm și măsurile drastice la care recurge duc la consecințe răscolitoare atât pentru cei doi, cât și pentru mica lor comunitate.

De ce e filmul atât de special

Ca în toate filmele nonconformistului Martin McDonagh, de la „In Bruges” (2008) la „Trei panouri în afara orașului Ebbing, Missouri” (2017), personajele n-au cum să ne rămână indiferente, iar povestea ne bântuie mult după ieșirea din sală. Unul dintre marile atuuri ale filmului este distribuția.

Filmul a fost nominalizat la patru premii Oscar pentru interpretare, la categoriile rol principal – Colin Farrell (care reconfirmă cât de subtil și inventiv este) și roluri secundare – pentru interpretarea puternică a lui Brendan Gleeson, dar și pentru emoționanta Kerry Condon, în rolul surorii împăciuitoare a lui Pádraic, și pentru sensibilul Barry Keoghan, în rolul unui tânăr care reușește să îi contrarieze pe toți sătenii.

Dincolo de capacitatea deja recunoscută a lui McDonagh (unul dintre numele cele mai importante ale cinemaului actual) de a crea povești uimitoare, se află însă și o abordare profundă a crizei comunicării care se poate instala între oameni după evenimente traumatizante.

Deși Războiul civil irlandez care precedă evenimentele din film este lăsat undeva, în fundal, el poate furniza o explicație a acestei mizantropii subite ce poate răsturna o prietenie, așa cum pandemia nu a dus deloc la fraternitate generalizată.

În plus, scenaristul-regizor ne propune aici „un film mai tandru decât oricare dintre poveștile sale anterioare, mai profund și străbătut de tristețe”, după cum a scris Variety.