Alexandra Velniciuc a făcut una dintre cele mai emoționante confesiuni despre copilăria sa. Actrița a povestit cât de mult a suferit după ce mama ei a plecat în Italia când ea avea doar 3 ani și cum a reușit, în timp, să transforme durerea în înțelegere și iertare.
Cuprins
Cuprins
Invitată în podcastul „Acasă la Măruță”, Alexandra Velniciuc a vorbit deschis despre una dintre cele mai dificile perioade din viața sa. Actrița a dezvăluit că mama ei a plecat în Italia când ea avea doar 3 ani, iar despărțirea a lăsat urme adânci.
„Tata a avut un talent extraordinar ca părinte. Mama a plecat când aveam trei ani, dar a fost prezentă în viața mea prin absență”, a mărturisit actrița.
Mama Alexandrei Velniciuc era pianistă și a plecat în Italia pentru a-și continua cariera artistică. Cele două s-au revăzut abia după Revoluția din 1989, când Alexandra avea 10 ani.
„Am văzut-o prima oară când aveam 10 ani, după Revoluție, în 1990”, a povestit vedeta.
Actrița a recunoscut că absența mamei a afectat-o profund în anii copilăriei.
„Mama mi-a lipsit enorm. Eu alergam după femei blonde pe stradă și le spuneam «mama». M-a durut carnea pe mine de suferință.”
Alexandra Velniciuc a mărturisit că a ales să studieze pianul tocmai pentru a se simți mai aproape de mama sa.
„Eu de asta am făcut pian, ca să fiu ca mama. Toată copilăria mea am studiat la pian și am plâns.”
Actrița spune că tatăl ei a avut un rol decisiv în felul în care a depășit această perioadă dificilă. El a încurajat-o să nu își judece mama și să privească situația cu maturitate.
„Tata mi-a interzis să vorbesc urât despre mama și m-a învățat că nu am dreptul să o acuz.”
În timp, Alexandra a reușit să înțeleagă motivele care au stat la baza deciziei mamei sale și să își găsească liniștea.
Anii au adus împăcarea și apropierea dintre cele două. Astăzi, Alexandra Velniciuc spune că are o relație excelentă cu mama sa.
„Eu acum cu mama am o relație splendidă. Vorbesc cu ea foarte mult. Am iertat, am înțeles și am descoperit că viața nu este alb și negru.”
Actrița consideră că experiențele trăite au ajutat-o să privească lumea cu mai multă empatie și înțelegere, iar astăzi vorbește deschis despre una dintre cele mai mari suferințe ale copilăriei sale.