Homepage / Advertorial

Ne afectează mersul pe tocuri din punct de vedere ortopedic?

de Redactia Tvmania 30 iunie 2026, 17:10

Tocurile au un fel aparte de a transforma nu doar o ținută, ci și felul în care te miști, cum îți așezi umerii, cum îți porți privirea și cum îți percepi propriul corp. Problema apare atunci când această transformare, aparent elegantă și inofensivă, devine un obicei zilnic: ore întregi pe asfalt, la birou, la evenimente sau în drumuri în care piciorul ar avea nevoie mai degrabă de stabilitate decât de spectacol.

Din punct de vedere ortopedic, efectele nu apar neapărat după o singură purtare. Ele apar mai ales prin repetiție, presiune, poziții menținute mult timp și prin felul în care întregul corp este obligat să compenseze. Piciorul este o structură complexă, formată din oase mici, articulații, tendoane, ligamente și mușchi care lucrează împreună pentru a susține greutatea corpului și pentru a permite mersul. Când călcâiul este ridicat pe toc, greutatea se mută mai mult spre partea din față a piciorului, iar această schimbare se transmite mai sus, către gleznă, genunchi, șolduri, bazin și coloană.

Cercetările nu spun că orice toc ”distruge” oasele, ci că pantofii cu toc înalt pot modifica biomecanica mersului, echilibrul și distribuția presiunii la nivelul membrelor inferioare. O analiză sistematică publicată în 2023 a arătat că pantofii cu toc înalt influențează semnificativ biomecanica membrelor inferioare și controlul postural la femei. O revizuire publicată în 2018 a observat modificări la nivelul piciorului, gleznei, genunchiului și zonei lombare, inclusiv pași mai scurți și echilibru mai puțin eficient.

Ce se întâmplă când porți tocuri?

În momentul în care te ridici pe toc, piciorul intră într-o poziție numită flexie plantară, asemănătoare statului pe vârfuri. Chiar dacă pantoful susține această poziție, corpul nu o interpretează ca pe o poziție neutră. Călcâiul nu mai preia aceeași parte din greutate, iar presiunea se mută spre antepicior, adică zona de sub degete și articulațiile metatarsiene.

Acolo sunt structuri mici, dar intens solicitate. Cu cât tocul este mai înalt și cu cât pantoful este mai rigid sau mai îngust, cu atât partea din față a piciorului poate fi încărcată mai mult. În timp, această presiune repetată poate contribui la dureri în zona din față a tălpii, bătături, inflamații locale, iritații și accentuarea unor probleme deja existente.

Dacă pantoful are și vârful îngust, degetele nu mai stau firesc, ci sunt împinse unele în altele. De aici apar două efecte importante: presiune crescută pe articulațiile degetelor și modificarea alinierii lor. Dacă există deja o predispoziție pentru monturi, adică hallux valgus, pantofii înguști, rigizi sau cu toc înalt pot agrava simptomele și pot face deformarea mai vizibilă sau mai dureroasă.

Mayo Clinic descrie montul ca pe o proeminență osoasă apărută la articulația de la baza degetului mare, atunci când unele oase din partea din față a piciorului se deplasează din poziția lor normală. Cauza exactă nu este întotdeauna clară, iar rolul încălțămintei este discutat diferit în literatura medicală. Totuși, pantofii strâmți, înguști, ascuțiți sau cu toc înalt pot contribui la apariția sau agravarea monturilor, mai ales la persoanele predispuse. American Academy of Orthopaedic Surgeons recomandă, pentru reducerea durerii de monturi, pantofi suficient de largi, cu spațiu adecvat pentru degete.

Monturi și deformări ale degetelor

Monturile nu apar doar pentru că ai purtat o pereche de pantofi eleganți la o nuntă. Forma piciorului, moștenirea genetică, laxitatea ligamentară, tipul de mers, traumatismele anterioare și anumite afecțiuni articulare pentru care trebuie să mergi la analize medicale in Alexandria pot avea un rol important. Totuși, pantofii cu toc înalt și vârf îngust pot accelera sau agrava o problemă la care există deja predispoziție, pentru că împing degetul mare spre celelalte degete și cresc presiunea pe articulația de la baza lui.

Un alt efect posibil este apariția sau agravarea degetelor în ciocan. Această deformare apare atunci când un deget rămâne îndoit într-o poziție nenaturală, iar mușchii, tendoanele și articulațiile se adaptează treptat acelei poziții. Nu este doar o problemă estetică. Poate deveni dureroasă, poate face mersul dificil și poate limita tipurile de încălțăminte pe care le poți purta confortabil.

Pantofii care strâng degetele sau le împing în față pot favoriza frecarea, bătăturile, calusurile și iritațiile. Când aceste semne apar mereu în aceleași zone, ele nu trebuie ignorate: sunt indicii că pantoful nu se potrivește anatomiei piciorului tău.

Genunchii preiau o parte din ”costul” eleganței

Când porți tocuri, genunchii sunt printre articulațiile care compensează schimbarea poziției piciorului. Pentru că glezna este ținută într-un unghi diferit, genunchiul își modifică poziția și modul în care preia încărcarea în timpul mersului. După câteva ore poți simți genunchii mai obosiți, mersul mai rigid sau coborâtul scărilor mai incomod decât de obicei.

Un studiu clasic publicat în 1998 în The Lancet a observat că mersul pe tocuri crește forțele la nivelul articulației patelofemurale și forțele compresive în compartimentul medial al genunchiului. Autorii au raportat, în medie, forțe cu aproximativ 23% mai mari în timpul mersului pe tocuri comparativ cu mersul desculț și au interpretat aceste modificări ca un posibil factor care ar putea contribui la schimbări degenerative articulare.

Totuși, este importantă nuanța: faptul că tocurile modifică forțele din genunchi nu înseamnă automat că orice persoană care poartă tocuri va face artroză. Dovezile epidemiologice privind legătura directă dintre tocuri și osteoartrita de genunchi nu sunt concludente. De exemplu, un studiu publicat în 2021 nu a găsit o relație clară între expunerea la pantofi cu toc de cel puțin 2 inci și apariția durerilor de genunchi, șold sau picior ori a osteoartritei radiografice de genunchi.

O revizuire sistematică din 2016 a concluzionat că pantofii cu toc sunt asociați cu hallux valgus, dureri musculoscheletale și accidentări ale purtătoarei, dar nu a găsit dovezi concludente privind osteoartrita.

Ce înseamnă asta, practic? Tocurile nu sunt singurul vinovat, dar pot deveni un factor care adaugă presiune peste un sistem deja sensibil. Riscul poate fi mai mare dacă porți tocuri des, pe distanțe lungi, dacă stai mult în picioare sau dacă ai deja dureri de genunchi, instabilitate, traumatisme vechi, greutate corporală crescută ori predispoziție la probleme articulare.

Coloana, bazinul și postura

Tocul ridică partea din spate a piciorului, mută centrul de greutate și obligă corpul să ajusteze poziția gleznelor, genunchilor, bazinului și spatelui. Uneori, acest lucru creează impresia unei posturi mai elegante, pentru că bazinul se așază diferit, iar zona lombară poate părea mai arcuită.

Problema este că o postură care arată bine în oglindă nu este întotdeauna o postură relaxată pentru articulații și mușchi. Unele studii și revizuiri au raportat o asociere între creșterea înălțimii tocului, flexia plantară mai accentuată, modificări ale genunchiului și schimbări ale zonei lombare. Totuși, efectul asupra lordozei lombare poate varia de la o persoană la alta, în funcție de obișnuința de a purta tocuri, vârstă, mobilitate, forță musculară și tipul pantofului.

Dacă porți tocuri rar, corpul compensează pentru câteva ore și apoi revine la pozițiile obișnuite. Dacă le porți frecvent, mai ales în combinație cu stat mult în picioare, sedentarism, musculatură abdominală și fesieră slab activată sau mobilitate redusă la șolduri și glezne, zona lombară poate începe să transmită semnale. Durerea de spate nu apare întotdeauna chiar în timpul purtării tocurilor. Uneori apare seara, a doua zi sau după o perioadă lungă în care corpul a compensat fără pauze reale.

Oasele nu sunt singurele afectate: tendoanele și mușchii contează

Purtarea frecventă a tocurilor menține glezna într-o poziție de flexie plantară, iar mușchii gambei și tendonul lui Ahile lucrează într-un interval diferit față de mersul în încălțăminte joasă. Pe termen lung, la unele persoane, această adaptare poate fi asociată cu rigiditate în gambă, mobilitate mai redusă a gleznei și disconfort atunci când merg desculțe sau poartă pantofi foarte joși.

Unele persoane ajung să spună că ”nu mai pot purta balerini” după ani de tocuri. Acest lucru poate indica faptul că lanțul gambă–gleznă–talpă s-a obișnuit cu o anumită poziție. De aceea, flexibilitatea gambei, mobilitatea gleznei și exercițiile de întindere pot fi importante, mai ales dacă apar dureri de călcâi, tensiune în gambă sau disconfort la schimbarea tipului de încălțăminte.

Pentru articulații, această rigiditate contează. Dacă glezna nu se mișcă bine, genunchiul sau șoldul pot compensa. Dacă degetele sunt împinse în pantofi înguști, articulațiile mici ale piciorului devin mai solicitate. Dacă talpa nu rulează natural, mersul se schimbă.

Cât contează înălțimea tocului și forma pantofului?

Un toc de 3–4 cm, lat, cu vârf suficient de încăpător, nu pune aceeași problemă ca un stiletto de 10 cm, îngust, purtat șase ore pe o suprafață dură. Înălțimea schimbă unghiul piciorului, iar forma pantofului schimbă stabilitatea.

Un toc subțire solicită mai mult echilibrul și poate crește riscul de a călca greșit. Un toc mai gros oferă o bază mai stabilă. O platformă poate reduce diferența reală dintre călcâi și antepicior, chiar dacă pantoful pare înalt, dar nu elimină complet riscul dacă pantoful este rigid, greu, îngust sau instabil.

Riscul crește când se combină mai mulți factori: toc foarte înalt, vârf ascuțit, talpă rigidă, lipsa susținerii în zona gleznei, pantof nepotrivit ca mărime și purtare îndelungată. Dacă adaugi mers rapid, scări, piatră cubică, podele alunecoase sau stat în picioare la evenimente, corpul muncește mai mult decât pare.

Alege pantofi în care degetele nu sunt strivite, călcâiul nu alunecă, talpa nu te obligă să încordezi piciorul la fiecare pas și poți merge normal, nu doar poza. Un pantof frumos, dar imposibil de purtat, devine rapid un obiect care cere corpului să plătească diferența dintre design și anatomie.

Semnele prin care corpul îți arată că tocurile nu sunt potrivite

Corpul trimite semnale înainte să apară probleme serioase. Primul semn este durerea repetată în aceeași zonă: sub degete, la baza degetului mare, în călcâi, în gambă, la genunchi sau în zona lombară. Durerea care apare o dată după o seară lungă poate fi doar oboseală. Durerea care apare de fiecare dată când porți aceeași pereche de pantofi este un mesaj mult mai clar.

Un alt semn este apariția bătăturilor sau calusurilor în aceleași puncte. Acestea nu sunt doar o problemă cosmetică; ele arată unde pantoful creează presiune sau frecare. Dacă observi că degetul mare începe să se încline spre celelalte degete, că articulația de la baza lui devine mai proeminentă sau că unele degete se curbează, schimbarea nu ar trebui ignorată.

Ar trebui să fii atentă și la instabilitate. Dacă simți că îți fuge glezna, că ești mereu aproape să calci strâmb sau că ai nevoie să te ții de ceva când cobori scările, pantoful nu îți oferă suficient control. În timp, astfel de episoade pot duce la entorse sau la modificarea mersului, pentru că organismul începe să evite mișcările naturale.

Cum poți purta tocuri cu mai puține riscuri?

Nu este nevoie să privești tocurile ca pe un dușman absolut. Important este să le porți conștient și să nu le transformi în încălțămintea de bază pentru fiecare zi.

Alege tocuri mai joase și mai stabile atunci când știi că vei merge mult sau vei sta multe ore în picioare. Evită vârfurile foarte înguste dacă ai monturi, dureri la degete, bătături sau amorțeli. Alternează tocurile cu pantofi comozi, cu talpă stabilă și spațiu suficient pentru degete. Fă pauze, schimbă încălțămintea când ai ocazia și acordă atenție mobilității gleznelor și flexibilității gambelor.

Dacă ai dureri persistente, deformări vizibile, amorțeli, umflături, instabilitate sau dificultăți la mers, este recomandat să mergi la o consultatie ortopedie, un medic de recuperare medicală sau un kinetoterapeut. Tocurile pot fi parte din problemă, dar evaluarea corectă trebuie să țină cont de întregul corp: forma piciorului, istoricul medical, tipul de mers, mobilitatea, forța musculară și activitățile zilnice.

Cel mai nou VIDEO