Într-o perioadă în care Hollywoodul promova imaginea perfectă a divei glamour, Sally Field a ales un alt drum: talentul înaintea aparențelor. Cu două Oscaruri, roluri memorabile și o carieră de peste șase decenii, actrița a demonstrat că autenticitatea poate câștiga în fața tiparelor impuse de industrie.
Cuprins
În anii ’70 și ’80, când ecranele erau dominate de frumuseți spectaculoase precum Michelle Pfeiffer, Kathleen Turner sau Kim Basinger, Sally Field și-a construit cariera pe cu totul altceva: autenticitate. Micuță, șatenă, cu fățucă drăgălașă, umor brici și o energie debordantă, actrița nu avea aerul de divă „hot” pe care studiourile îl căutau atunci.
Avea însă o căldură umană rară, un zâmbet care lumina ecranul și o capacitate extraordinară de a transforma femei obișnuite în personaje de neuitat.
Născută în 1946, în California, Field a devenit celebră încă de la 19 ani datorită serialului „Gidget”, urmat de succesul comic „The Flying Nun”.
Tocmai aceste roluri aveau însă să devină o problemă: într-o industrie unde granița dintre televiziune și marele ecran era extrem de rigidă, Field era considerată simpatică, dar nu era luată în serios. În loc să accepte eticheta, s-a înscris la cursurile reputatului profesor de actorie Lee Strasberg și a început să-și reconstruiască întreaga carieră. Decizia avea să schimbe totul.
Cuprins
Determinarea ei a dat roade în 1976 cu rolul din miniseria „Sybil”, unde interpretarea unei femei cu personalități multiple i-a adus un premiu Emmy și a forțat industria să o privească cu alți ochi. Chiar și așa, pe marele ecran a ajuns inițial tot în comedii ușurele, dar cu mare priză la public, precum „Smokey și Bandit” sau „Cascadorul Hooper”, în care chimia dintre ea și iubitul ei de la acea vreme, Burt Reynolds, era electrizantă.
„Nu doar că nu obțineam roluri serioase, dar nici nu eram pe listele actrițelor chemate la audiții”, își amintește Field despre acea perioadă.
Apoi a apărut filmul „Norma Rae” (1979), unde personajul principal era o mamă singură, muncitoare într-o fabrică, ce conduce o mișcare sindicală. Din nou, studiourile nu doreau să îi ofere un rol de asemenea substanță „călugăriței zburătoare”, însă regizorul Martin Ritt i-a spus direct: „Nimeni de la studiouri nu te vrea în rolul ăsta. Dar eu te vreau și o să mă bat pentru tine. Și o să câștig”. Interpretarea ei i-a adus primul Oscar, Globul de Aur și premiul pentru interpretare la Cannes.
În 1985, rolul văduvei care încearcă să își salveze ferma din „Locuri în inimă” îi aduce al doilea Oscar pentru rol principal feminin, iar discursul ei frenetic — „Vă place de mine! În momentul acesta, chiar vă place de mine!” — a devenit unul dintre cele mai des (și greșit) citate momente din istoria Premiilor Academiei. Au urmat alte partituri de excepție în „Magnolii de oțel”, „Doamna Doubtfire” sau „Lincoln”, cel din urmă aducându-i o nouă nominalizare la Oscar.
Dincolo de lumina reflectoarelor, cea mai mediatizată perioadă din viața personală a lui Sally Field a fost relația cu Burt Reynolds, care a susținut până la moarte că ea a fost iubirea vieții lui, deși actrița i-a refuzat multiplele cereri în căsătorie.
Acum, în pragul vârstei de 80 de ani, își împarte timpul între activismul pentru justiție socială (fiind chiar arestată în 2019 la un marș de protest pentru climă alături de Jane Fonda) și nepoții săi.
La aproape șase decenii de la debut, Sally Field revine în atenția criticilor cu superbul ei proiect de pe Netflix, „Remarcabile făpturi inteligente”. În rolul unei bătrâne care se împrietenește cu o caracatiță inteligentă și un tânăr pierdut, ea oferă o meditație tandră despre pierdere și speranță, demonstrând că magnetismul omeniei sale este o forță de netăgăduit.
Sursă foto: Hepta, Getty Images, Netflix
Citește și: