Adela Popescu și-a retras băiețelul cel mare de la grădiniță. De ce a luat această decizie

„Copilul se acomodase, îi plăcea și ce trai pe vătrai traiam noi liberi până la patru cand puteam sa ne ocupam doar de bebeluș. Cu toate astea, trag acum concluzia ca tare bine am procedat ținându-l pe lângă casă în toată această perioadă. (…) Dacă eu și Alexandru ne jucăm în sufragerie și din dormitor auzeam că frățiorul s-a trezit, înghițeam în sec un minut până când Alexandru îmi atrăgea singur atenția rugându-mă să mă duc la el. În felul asta el înțelegea că a fost dorința lui să mă duc, nu că am ales să las joacă noastră în favoarea frățiorului. Dacă alăptez și Alexandru face pipi și vrea să îl însoțesc, cu siguranță întrerup alăptatul și merg cu el la baie.

Ne-a testat permanent din primul moment în care am intrat cu bebe în casă, dar după ce s-a lămurit că “suntem ai lui” în continuare s-a relaxat total. Îl pupă de fiecare dată când îl vede. De multe ori o face demonstrativ, dar l-am surprins și când nu știa că este văzut, făcând același lucru. În clipa asta simt că ar putea să îi facă rău doar din greșeală, dar cu toate astea alegem să nu îi lăsăm nicio clipă împreună nesupravegheați. Cred că a fost bine și din puctul asta de vedere că Alexandru a petrecut timp mult cu noi și că nu a mai mers la grădiniță. A putut să se obișnuiască cu situația așa cum este ea, prin prezența sa și nu prin absență. Sigur că au fost și zile în care am rămas singură cu amândoi și tot ce îmi doream era să supraviețuiesc. Efectiv nu îmi dădeam seama cum aș putea să mai fac și activități educative cu el. Imposibil. Așa că de cele mai multe ori, după micul dejun acasă și plimbarea în parc de dimineață, mergea pe la mamaie să mai bricoleze, picteze, recite și alte plăceri “ciudate” pe care le au cei doi. El și mamaie. În tot acest timp reușeam să fiu numai pentru cel mic, să îl dezmierd, pupacesc, să îi acord atenție numai lui. 

Dar cu toată organizarea noastră a fost o perioada în care, Alexandru, deși se purta foarte frumos cu frățiorul, era mai tot timpul nervos. Nimic nu îl mulțumea. Testa limitele permanent și îi sărea țandăra din te miri ce. Pe atunci dormea cu tati și eu cu bebe. De când l-am relocat în patul meu, crizele au dispărut și acum e o minunăție de copil. Înțelegător, receptiv, atent, blând, vesel”, a povestit Adela Popescu pe blogul personal.