Filmul românesc „Miracol” a avut premiera la Veneția. Cum a fost primit de public

„Miracol”, cel mai nou lungmetraj regizat de Bogdan George Apetri („Periferic”, „Neidentificat”), va avea premiera în România la începutul anului viitor.

Prezentat pe 5 septembrie în secțiunea competitivă Orizzonti din cadrul Festivalului de la Veneția – dedicată filmelor care reprezintă cele mai noi și expresive tendințe din cinematografia internațională -, filmul „Miracol” are în centru personajul unei călugărițe novice, Cristina Tofan (Ioana Bugarin).

Hotărâtă să ajungă la spitalul din orașul relativ apropiat de mănăstirea în care trăiește, ea pleacă pe ascuns din mănăstire.

Drumul său de întoarcere ia sfârșit în chip neașteptat. Din acest moment, intră în scenă inspectorul de poliție Marius Preda (Emanuel Pârvu). Alături de Ioana Bugarin și Emanuel Pârvu îi vom mai vedea pe Cezar Antal, Ovidiu Crișan, Valeriu Andriuță, Valentin Popescu, Marian Râlea, Nora Covali, Olimpia Mălai și Vasile Muraru.

Imaginea este semnată de Oleg Mutu.

Primire entuziastă

Cronica din Variety subliniază faptul că filmul lui Bogdan George Apetri începe într-o mănăstire și culminează cu o crimă terifiantă, dar că observă în permanență și societatea în care se petrec toate acestea.

Cronicarul nu uită să menționeze momentul renașterii filmului românesc, care a cuprins filme ca „Moartea domnului Lăzărescu” (2005), „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (2007), „Polițist, adjectiv” (2009), „Eu când vreau să fluier, fluier ”(2010), dar și mai recentele „Bacalaureat” (2016) sau „Două lozuri” (2016), dar scrie că cinematografia românească n-a mai avut, în ultimul timp, succesul de altădată.

Prin urmare, el vede acest recent „Miracol” ca fiind momentul unei relansări a filmului românesc și îl consideră „unul dintre cele mai bune filme pe care le-a văzut la Festivalul de la Veneția”.

Al treilea lungmetraj scris și regizat de Bogdan George Apetri (după „Periferic”, lansat în 2010 și „Neidentificat”, lansat în 2020) împărtășește multe dintre trăsăturile clasice ale cinematografiei românești.

Este un portret neobișnuit și acid al unui loc în care se strâng dureri înnăbușite, venite din trecut, o poveste cu conversații lungi, șerpuitoare, dar și o dramă polițistă plină de autenticitate, cu care publicul cinefil e obișnuit.

«Miracolul» este regizat cu o abilitate care te absoarbe, precum romanele Patriciei Highsmith. Este o poveste despre mister, despre inocența spulberată și despre răul uimitor pe care îl pot face oamenii obișnuiți”.