Loredana Groza, despre parcursul său artistic
Discutând despre vocația sa artistică, Loredana a mărturisit că „Sunt artistă de când mă știu, mi-a plăcut să fac lucruri diferite, să mă dau în stambă, să nu-mi teamă că lumea mă judecă pentru că vreau să fiu altfel. N-am vrut să port uniformă, n-am vrut să fiu pusă într-o turmă în care toți să facem același lucru. Chiar dacă am avut de suferit din cauza asta, mi-am dorit întotdeauna să nu stau în tiparele pe care alții mi le-au impus sau clișee. Îmi plac clișeele, dar trebuie să știi că sunt clișee și să știi să le folosești doar atunci când ai nevoie să atragi atenția cumva, pentru că oamenii sunt atenți și reacționează la clișee, sunt obișnuiți cu ele, dar pe lângă clișee trebuie să mai vii cu ceva, cu chestia aia care e a ta și care îți dă personalitatea și parfumul personal.”

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 13
Rememorând anii copilăriei, artista a povestit cu nostalgie despre primele sale apariții pe scenă: „Mi se părea cel mai tare loc posibil, să mă sui pe mesele alea, care erau mesele la care stăteam în fiecare zi, dar puse în felul ăla, cu covoarele alea, cu perdelele sus, se crea magia aia, spațiul în care eu puteam să fiu eu, altcineva decât Lori care se juca cu fetițele și cu băiețeii, prietenii mei de la cămin. Mi-aduc aminte perfect că voiam să fiu acolo și să fac orice, să recit, să cânt, să dansez, să dansez dansuri populare, să fac orice număr din program numai să fiu prezentă acolo, să nu plec de pe scenă.”
Privind retrospectiv, Loredana recunoaște că parcursul său artistic a fost plin de încercări și transformări: „Uneori mă gândesc, stai puțin, călătoria asta când a început? Prin câte furtuni, cutremure, regimuri politice am trecut? Nici nu pot să mă gândesc prin câte am trecut și prin ce lucruri neașteptate, și bune, și rele, și incredibile, dar și copleșitor sau greu de dus. Am avut momente în care am simțit că wow, asta e chiar foarte greu de purtat în spate! Și totuși am găsit întotdeauna energia și puterea să mă regăsesc, să mă reinventez, să mă ducă înspre o direcție în care sufletul meu și inspirația, instinctul m-au dus. N-am făcut nicio școală în sensul ăsta, să zici că m-am dus la Berkley și m-au învățat să scriu cele mai frumoase cântece sau să compun sau să scriu versuri.
Am învățat singură să scriu versuri, să compun cântece. M-a ajutat foarte mult să-mi exprim aceste sentimente de fericire, de dragoste, de tristețe, de însingurare, pentru că am trecut prin tot felul de sentimente în viața asta și de cele mai multe ori cântecele au fost instrumentele mele de a mă elibera de aceste greutăți sau bucurii și au rămas acolo, ca un fel de jurnal codat – pentru că într-un cântec spui anumite povești din viața ta, părticele din ele sau din viața altora pe care i-ai întâlnit și le combini într-un fel de mojar magic în așa fel încât în cântecele alea să se regăsească cât mai mulți oameni.”
Despre longevitatea carierei sale, artista mărturisește că „și eu mă mir, uneori. (…) Faptul că am reușit să deschid o supapă a sufletului meu și să epurez niște emoții, care altfel poate s-ar fi adunat acolo și m-ar fi adus la starea să iau pastile, să devin obsesiv-compulsivă, să mănânc de nervi, să fac tot felul de chestii care să-mi dăuneze mie, ca om, pentru mine a fost o terapie extraordinară. (…)”
Reflectând asupra propriei vieți, Loredana afirmă: „Viața mea este plină de evenimente incredibile, sunt binecuvântată să fi trăit toate aceste lucruri. Chiar și atunci când eram disperată că acel comunism ajunsese într-un stadiu cel mai avansat și ajunsesem într-un con de depresie și lipsă de speranță, nu mai vedeam niciun viitor pentru muzica mea, pentru arta mea, pentru tot ce se întâmpla în România. Au fost timpurile ca atare și, cumva, eu m-am schimbat odată cu vremurile. Asta a fost calitatea mea de când eram mică, nu mi-a fost teamă de nicio chestie nouă.”
În privința colaborărilor sale muzicale din genuri diverse, Loredana explică deschiderea sa artistică: „N-am avut nicio reticență, în schimb cei din jurul meu au avut mari reticențe și chiar au încercat să mă demoralizeze, să-mi facă tot felul de scenarii apocaliptice, că voi fi o proscrisă: «Îți distrugi cariera! Ești inconștientă? Cum poți să faci așa ceva?» Și uite că s-a creat un trend și toată lumea a început să facă fuziuni din astea nucleare.”
Loredana Groza neagă că ar avea operații estetice
La cei 55 de ani ani, Loredana are un fizic de invidiat, dar și un ten impecabil. Artista este foarte mândră de atuurile sale fizice, motiv pentru care nu se teme să publice în mediul online fotografii în care apare nemachiată.
Indiferent de cât de obosită ar fi, Loredana Groza se demachiază mereu înainte de culcare, procedură obligatorie pentru a avea un ten lipsit de imperfecțiuni. De asemenea, tot seara, Loredana își aplică pe față un ser contra îmbătrânirii pielii, o cremă de noapte și o cremă de ochi.
Sursă foto: Instagram
Citește și:
Newsletter zilnic TVMania!
Tot ce merită să știi despre TV, vedete și streaming direct în inboxul tău.