Kevin Costner revine la marea sa pasiune – istoria. Pe 3 septembrie, la History Channel, celebrul actor și regizor lansează seria documentară „Vestul american cu Kevin Costner”, o călătorie în opt episoade prin miturile și realitățile care au modelat Vestul Sălbatic.
Pe 3 septembrie, la History Channel, are premiera seria documentară „Vestul american cu Kevin Costner”, în care celebrul actor și regizor ne poartă prin istoria turbulentă a acestui ținut legendar.
Noul documentar „Vestul american cu Kevin Costner” oferă, de-a lungul a opt episoade, difuzate în fiecare seară de miercuri, de la ora 21.00, o perspectivă nouă asupra istoriei epice a Vestului Sălbatic, aprofundând lupta disperată pentru pământ.
Kevin Costner: „Dacă vrem să privim înainte, ar trebui să începem prin a privi înapoi”
Foto: History Channel
Kevin Costner, dublu câștigător al Oscarului pentru „Cel care dansează cu lupii”, a stat de vorbă cu TVmania, într-un interviu online, înainte de lansarea documentarului. Starul hollywoodian este, alături de Doris Kearns Goodwin, producător executiv al seriei.
Kevin Costner ne-a vorbit despre pasiunea lui pentru istorie și ne-a dat detalii din culisele realizării lui.
Care este stereotipul sau mitul despre perioada Vestului Sălbatic pe care ați dori cel mai mult să-l demitizați?
Nu am o listă, dar, în primul rând, aș vrea să se știe că nu a fost simplu. A fost complicat. Să pătrunzi pe un teritoriu sălbatic, neexplorat și să-ți iei și familia cu tine a fost mai greu decât și-ar fi putut imagina cineva. America s-a dezvoltat centimetru cu centimetru. Știți, la începutul secolului, în anii 1900, eram ca bursa de valori, care mergea în linie dreaptă. Însă, timp de 400 de ani, ne-am mișcat centimetru cu centimetru. Și a fost o luptă grea. A fost contestată. Așadar, demitizați mitul că este un teritoriu din Disneyland, ceea ce s-a întâmplat acolo a fost real și ne-a marcat ca națiune.
În Vest, natura este frumoasă și istoria regiunii este fascinantă. Dar, în opinia dv, în zilele noastre, Vestul este un loc care poate deveni acasă pentru oricine?
Cred că ați auzit expresia „oriunde te afli, acolo e casa ta”. Ce s-a întâmplat a fost că oamenii au venit, prima lor oprire fiind, pe Coasta de Est, în general, New York sau Boston. Nu era loc pentru acești oameni sau nu era ceea ce se așteptau. Dar au auzit că, dacă ar merge spre vest, ar putea să-și ia pământ. Asta era promisiunea. Și acea promisiune a existat timp de aproape 400 de ani. Mai este valabilă acea promisiune? Ne-ar plăcea să credem că da, dar cred că este amenințată în multe feluri diferite. Am uitat ce ne-a permis să ne extindem, și anume mentalități diferite, ambiții diferite. Dacă privim înapoi, putem vedea cum am devenit mari. Dacă vrem să privim înainte, ar trebui să începem prin a privi înapoi și a vedea cum am devenit mari. Avem nevoie de o viziune mai largă asupra noastră, de un nivel de empatie, de înțelegerea faptului că nu se termină cu noi. Nu începe și nu se termină cu noi. Facem parte dintr-un continuum.
Despre o Americă încă neexplorată
De ce oamenii iubesc încă atât de mult Vestul? Cowboy-ii și eroii Vestului?
Ei bine, cred că oamenilor le place asta pentru că s-a întâmplat cu adevărat. Adică, la acel moment, Europa era foarte sofisticată. Avea clădiri care se înălțau spre cer, clădiri pe care americanii nici nu și le puteau imagina. America era neatinsă. Și când vezi imagini cu America și vezi o persoană singură călare pe un cal, aproape că nu-ți vine să crezi că, pentru a reuși, tot de ce avea nevoie acea persoană erau anumite abilități. Putea să aprindă un foc? Putea să se protejeze? Există ceva teribil de romantic în această idee. Dar trebuie să-ți amintești că acel om singur pe calul său era probabil foarte nervos, foarte conștient de împrejurimile sale. O mulțime de căruțe, 100 de căruțe care se deplasau prin prerie… trebuie să fi fost o priveliște fără egal. Dar și ei erau la fel de nervoși. Se îndreptau spre marele necunoscut. Și America era exact asta. Era necunoscută. Era neexplorată.
Vă e familiar termenul Wild West/Vestul Sălbatic… E un fel de clișeu, nu? Era mai sălbatic decât sălbatic. Era mai periculos decât periculos. Oamenii trebuie să înțeleagă că era o luptă zilnică pentru a supraviețui acolo. Și asta pare de neconceput pentru Europa, într-un fel, pentru că Europa s-a stabilit de-a lungul a mii de ani, cu orașe, civilizație și obiceiuri. Și dacă te uiți înapoi cu doar 150 de ani, îți dai seama că pe pământul nostru nu exista nicio clădire mai înaltă de un etaj. Era un spațiu larg deschis. Așa că este un clișeu să spui „sălbatic”, ca și cum ar fi o petrecere. Era sălbatic pentru că chiar era, și era periculos.
Vestul Sălbatic, între mit și realitatea
Vestul american este adesea idealizat. Cum ați abordat echilibrul dintre mit și realitate în serial?
Atunci când am început să facem filme western, oamenii s-au îndrăgostit de imagini. Pur și simplu nu le venea să creadă cât de mare era țara, cât de frumoasă era. Și când am adăugat muzică și am văzut pe cineva călare, am vrut să continuăm să vedem asta. Ni se părea pur și simplu frumos. Când priveai un oraș, nu înțelegeai cu adevărat cum a ajuns să existe. Nu te gândeai la greutățile prin care trecuse, așa că am idealizat ceea ce vedeam, frumusețea Americii. Nu vedeam explorarea, confruntarea care se desfășura centimetru cu centimetru și care, de obicei, se termina cu vărsare de sânge. Avem tendința de a idealiza lucrurile atunci când rămânem în afară și privim. Când intrăm în interior, realizăm două lucruri: că nu a fost foarte ușor și că erau oameni exact ca noi. Apoi trebuie să te gândești cum ai fi reacționat dacă te-ai fi aflat într-un loc deschis, unde ar fi trebuit să trăiești folosindu-ți inteligența și să-ți protejezi familia, și să vezi dacă ai fi vrut să faci asta 24 de ore pe zi, pentru tot restul vieții.
Kevin Costner, despre lumea pe care o lăsăm moștenire copiilor
Ce pot învăța tinerii din generația tânără din istoria Occidentului?
Tinerii sunt cei care vor moșteni lumea. Iar noi suntem cei care alegem ce le oferim. Nu pot să-i oblig să se uite la un serial, nimeni nu poate. Dar dacă dau peste el, ceea ce vor vedea este un nivel de adevăr. Și cred că tinerii sunt pe propriul lor drum sau pe propria lor lungime de undă. Dar când dau peste istorie, dacă dau peste adevăr, asta îi poate marca pentru totdeauna.
Nu pretind că sunt o autoritate în vreun domeniu. Dar știu poveștile care îmi plac. Îmi plac când simt că avem de-a face cu oameni reali. Avem o istorie care uneori ne poate face să clipim și alteori să ne taie respirația, dar care s-a întâmplat cu adevărat. Însă cred că este întotdeauna mai bine să o cunoaștem.