„Cronologia apei”, debutul regizoral al actriței Kristen Stewart, ajunge în cinematografe pe 16 ianuarie, adaptând memoriile Lidiei Yuknavitch într-o dramă profundă despre trauma, identitate și auto-descoperire. Cu actrița britanică Imogen Poots în rolul central, filmul îmbină imagini poetice și fragmente de memorie într-o călătorie emoțională intensă.
Cuprins
Cuprins
Adaptare a romanului autobiografic semnat de Lidia Yuknavitch, „Cronologia apei” a avut premiera mondială în selecția „Un Certain Regard” a Festivalului de Film de la Cannes, unde a fost primit cu reacții entuziaste din partea criticilor.
Povestea o urmărește pe Lidia, o tânără înotătoare talentată care încearcă să scape de abuzurile din familie plecând la colegiu în Texas cu o bursă de înot. Alunecarea pe panta dependenței îi curmă însă acest drum, iar călătoria din iadul dependenței și traumei către viață începe abia în Oregon, sub îndrumarea scriitorului Ken Kesey. Scrisul și confruntarea cu propriul trecut devin instrumente de vindecare într-o poveste intensă despre identitate, traumă și autoacceptare.
Interpretarea minimalistă, reținută a actriței Imogen Poots („După 28 de săptămâni”) oferă rolului principal o profunzime intensă ce susține întreaga construcție a filmului. Ea e sprijinită de o distribuție solidă, unde se mai regăsesc și Jim Belushi („Blues Brothers 2000”), Thora Birch („Frumusețe americană”) și Tom Sturridge („Sandman”).
Într-un interviu pentru „W Magazine”, regizoarea Kristen Stewart a explicat că nu a fost atrasă de o poveste „frumoasă” sau convențională, ci de brutalitatea emoțională a textului: „Cartea asta nu cere să fie plăcută. Cere să fie simțită”, a spus ea, adăugând că a recunoscut imediat o voce feminină care refuză să se explice sau să se justifice. Stewart a subliniat că a fost interesată de modul în care Yuknavitch vorbește despre traumă fără să o transforme în spectacol: „Nu e vorba despre ce ți s-a întâmplat, ci despre cum continui să trăiești în propriul corp”.
Cu „Cronologia apei”, Kristen Stewart demonstrează o voce clară și personală, interesată mai puțin de convențiile industriei și mai mult de adevărul emoțional al poveștii.
Cu un montaj ca un colaj imagistic visceral, cu imagini șocante și interpretarea cutremurătoare a lui Imogen Poots, drama e un periplu prin mintea traumatizată a tinerei, dar și călătoria ei chinuitoare înapoi spre sine, prin catharsisul oferit de arta scrisului.
Citește și: