Homepage / Vedete străine

Brigitte Bardot: sex-simbolul care a iubit animalele mai mult decât oamenii

de Camelia Ghioc, 18 ianuarie 2026, 14:00

Brigitte Bardot nu a fost doar o actriță celebră, ci un fenomen cultural care a redefinit feminitatea, libertatea sexuală și celebritatea. De la icoană erotică mondială la activistă radicală pentru drepturile animalelor, viața ei a rămas fascinantă, incomodă și profund contradictorie.

Cuprins

1 De la „Și Dumnezeu… a creat femeia” la Revoluția sexuală
2 O siguranță de sine neobișnuită la acea vreme
3 Nașterea unui mit erotic al secolului XX
4 Fuga de celebritate și retragerea din cinema
5 Animalele, adevărata ei familie
6 Donații pentru câinii din București
7 Autobiografia care a scandalizat Franța
8 „Nu cred în legăturile de sânge”: relația cu fiul și familia
9 Bărbații din viața lui Brigitte Bardot
10 O legendă incomodă, până la capăt

Născută la Paris pe 28 septembrie 1934, Bardot a început ca model în adolescență, atrăgând imediat atenția prin frumusețea sa excepțională și sexualitatea explozivă, cu ușor iz imoral.

Boticul etern bosumflat, coafura voluminoasă și atent ciufulită, vocea joasă și aerul de puștoaică nepăsătoare și sexy, au creat un ideal de erotism și au dat startul modelor și tendințelor care sunt urmate și azi.

De la „Și Dumnezeu… a creat femeia” la Revoluția sexuală

Trecerea de la modă la film a venit rapid și spectaculos, mai întâi în câteva filmulețe ușurele, urmate apoi de ascensiunea fulminantă în conștiința publicului mondial, odată cu rolul principal din „Și Dumnezeu… a creat femeia” (1956), film regizat de primul ei soț, Roger Vadim.

Rolul puștoaicei imorale dintr-un sătuc tradițional a făcut-o celebră la nivel internațional și a transformat-o într-un simbol al sexualității eliberate și al stilului modern francez.

O siguranță de sine neobișnuită la acea vreme

În doar două decenii de activitate (1952-1973), Bardot a apărut în aproximativ 47 de filme și a înregistrat peste 60 de cântece, demonstrând versatilitatea sa artistică într-un perioadă în care femeile erau adesea reduse la roluri secundare sau decorative.

Publicul și criticii au remarcat nu doar prezența ei senzuală, ci și abilitatea de a combina inocența cu o siguranță de sine nemaiîntâlnită până atunci la fetele – ornament ale vremii. — aspect care a influențat numeroase generații de actrițe și artiști.

Nașterea unui mit erotic al secolului XX

După ce apare în filmul american „Act de iubire”, alături de Kirk Douglas, nebunia BB cuprinde ca o vâlvătaie populația masculină a Americii, care nu mai văzuse genul acesta de femeie.

Apare expresia „sex kitten” („pisicuță erotică”), costumul de baie bikini, popularizat de ea în filme, adâncește prăpastia dintre generații, iar cinematografele se umplu cu americani veniți să vadă filme franțuzești dublate.

Confortul în propria ei piele i-a permis să joace scene nud în unul din cele mai bune filme ale ei, „Disprețul” (1963), de Jean Luc Godard, rol despre care se spune că a contribuit la declanșarea Revoluției sexuale a erei hippie.

Fuga de celebritate și retragerea din cinema

Vânată de fotografi și fani care nu s-au jenat să îi intre în casă în repetate rânduri, Bardot decide să se retragă din actorie la vârsta de 39 de ani, încheindu-și apoteotic cariera de sex-simbol, cu o copertă în Playboy la vârsta de 40 de ani, ca un fel de deget arătat celor care spuneau că s-a retras fiindcă nu mai arăta bine.

Animalele, adevărata ei familie

După cinema, Bardot și-a consacrat toată energia, pasiunea, toate resursele financiare, cauzei animalelor. În 1986 a fondat Fundația Brigitte Bardot, destinată exclusiv protejării și bunăstării animalelor.

Aceasta a fost finanțată în parte prin vânzarea bijuteriilor și a unor obiecte personale de valoare, iar Bardot a devenit vegetariană, implicându-se în campanii internaționale împotriva cruzimii asupra animalelor, inclusiv pentru stoparea comerțului cu piei de focă sau cu carne de câine în Asia.

Donații pentru câinii din București

Printre numeroasele ei acte de caritate s-au numărat și donații în valoare de peste 140.000 de dolari pentru sterlizarea câinilor vagabonzi din București.

Nu a ascuns niciodată faptul că se simțea mult mai apropiată de natură și animale decât de oameni, iar moartea ei, pe 28 decembrie, 2025, a fost deplânsă de toate marile organizații de protecție a animalelor.

PETA spunea într-un comunicat: „„De la salvarea porumbeilor din Saint-Tropez până la dragostea pentru câinii ei adorați, Brigitte a fost un înger al animalelor”.

Autobiografia care a scandalizat Franța

Autobiografia din 1990 a actriței, „Initiales BB”, dar și numeroasele articole publicate de Brigitte Bardot după retragere, au făcut mari valuri, polarizând publicul și ducând la mai multe procese și acuzații de incitare la ură, invadare a intimității, rasism.

De la vederile anti-feministe, anti-gay, anti-political corectness și anti-imigrație, până la franchețea cu care își asuma prioritățile și descria relațiile tumultuoase, aproape toate opiniile exprimate de Bardot au stârnit discuții publice și controverse, dar au și dus la reevaluări ale rolurilor femeii în societate.

„Nu cred în legăturile de sânge”: relația cu fiul și familia

Unul dintre cei mai afectați de apariția cărții „initiales BB” a fost chiar fiul ei, Nicolas-Jacques Charrier, despre care Bardot vorbea în carte ca despre „o tumoare” care i-a crescut în corp, secătuind-o de viață în timpul sarcinii și a cărui naștere i-a adus „durere și confuzie” în tinerețe.

Într-un interviu pentru „Le Point”, Bardot a recunsocut că i-a promis fiului ei să nu mai vorbească despre el, dar relația lor șubredă, înfiripată cu greu când fiul ei era deja matur, a avut și mai mult de suferit.

Devenită bunică, Bardot spunea: „Nu sunt o bunică bună. Nepoatele mele trăiesc în Norvegia, cu tatăl lor, nu vorbesc franceză și nu avem ocazia să ne vedem. Ce sens are să prezint lucrurile în roz? Am spus întotdeauna ce gândesc și am gândit ce am spus. Nu am crezut niciodată în legăturile de sânge”.

Bărbații din viața lui Brigitte Bardot

Brigitte Bardot s-a căsătorit de patru ori în timpul vieții sale, fiecare mariaj marcând o etapă a vieții ei. În 1952, la vârsta de 18 ani, s-a căsătorit cu regizorul Roger Vadim, care pentru a fi acceptat de familia ei s-a convertit de la ortodoxie la catolicism.

El a a distribuit-o în filmul lui „Și Dumnezeu… a creat femeia”, care a transformat-o în star internațional și unde l-a cunoscut pe Jean Louis Trintignant, cu care a avut o aventură de doi ani, deși acesta era și el căsătorit. Divorțul de Vadim în 1957 a fost amiabil și cei doi au rămas prieteni și colaboratori.

Relația cu Trintignant a fost zbuciumată, marcată de absențele lui și de aventura lui Bardot cu cântărețul Gilbert Becaud. Despărțirea a dus-o pe actriță la o cădere nervoasă și au existat chiar zvonuri despre o tentativă de suicid.

Aproape imediat după aceea, în 1959, Bardot se căsătorește cu actorul Jacques Charrier, cu care a rămas patru ani și e tatăl singurului ei fiu, Nicolas – Jacques Charrier, copil nedorit de Bardot, care a fost crescut după divorț de tatăl lui.

O legendă incomodă, până la capăt

În 1966, actrița se căsătorește pentru trei ani cu milionarul excentrix și aventurier Gunter Sachs. După mariajul acesta, Bardot spunea că își dorește „solitudine în doi” și liniște, un companion.

În 1992 se mărită cu Bernard d’Ormale, industriaș bogat și consilier politic de extremă dreaptă, relație care a durat până la moartea ei în 2025. Cei doi au trăit în Saint Tropez împreună cu cele aproximativ 50 de animale de companie.

Pe lângă aceste relații oficializate, Brigitte Bardot a mai avut legături mai lungi sau mai scurte cu numeroși actori, cântăreți și artiști, precum Warren Beatty, Jimmi Hendrix, Serge Gainsburg, ori Sacha Distel. Despre apetitul ei pentru bărbați tineri a spus: „Am adorat mereu tinerii frumoși. Așa că, dacă încă îi mai pot avea, de ce nu?”.

Sursa foto: arhivă TVmania