Ca orice specie care a evoluat, pisicile nu mai ”vânători” care-și caută prada prin grădini sau câmpuri, ci au devenit membrii de nădejde ai familiei, parteneri de relaxare și de joacă, creaturi delicate care depind aproape în totalitate de alegerile pe care noi, stăpânii, le facem pentru ele.
Dincolo de gust, textură sau preferințele animalului, mai multă atenție ar trebui acordată indiceleui caloric. Mulți proprietari aleg în funcție de preț sau de comoditate, fără să realizeze că raportul caloric poate fi drastic diferit între aceste două tipuri de alimentație.
Indicele caloric reprezintă cantitatea de energie furnizată de un anumit tip de hrană, raportată la o anumită unitate de măsură (de obicei, kilocalorii per 100 grame sau per kilogram). Practic, este echivalentul ”combustibilului” care alimentează corpul pisicii pentru a-și desfășura activitățile zilnice: alergat, dormit, joacă, dar și procese interne precum digestia sau termoreglarea.
Hrana uscată, ”boabele”, este produsă printr-un proces de deshidratare intensă, cu alte cuvinte, umiditatea este redusă la minimum, rămânând doar ingredientele concentrate: proteine, grăsimi, carbohidrați. În lipsa apei, fiecare gram de hrană uscată este un concentrat de energie.
100 de grame de hrană uscată poate oferi între 350 și 450 kcal, în timp ce aceeași cantitate de hrană umedă (din conservă sau plic) rareori depășește 80-120 kcal. Diferența se explică simplu: conservele conțin între 70-80% apă, ceea ce diluează valoarea energetică. Practic, pisica primește o masă mai voluminoasă, dar cu mult mai puține calorii reale.
Această caracteristică face ca hrana uscata pisici ieftina să fie o variantă mai bună când vine vorba de transport, depozitare și hrănire, dar și mai riscantă pentru pisicile sedentare, care pot acumula rapid kilograme în plus.
La polul opus, hrana umedă este preferată de multe dintre pisici datorită texturii, aromei și prospețimii. Din punct de vedere caloric, are avantajul că oferă satisfacție gastrică fără aport energetic exagerat, adică pisica se satură mai repede, dar nu riscă să consume prea multe calorii.
Cele mai multe tipuri de hrana umeda pisici conserva sunt recomandate felinelor care tind să mănânce excesiv sau care au probleme cu greutatea. Totodată, hrana umedă contribuie la hidratarea naturală a organismului, lucru extrem de important în cazul felinelor, care în general nu beau suficientă apă.
Diferențele calorice dintre cele două tipuri de hrană nu se reflectă doar în cifre, ci și în starea generală de sănătate a pisicii.
Obezitatea felină este una dintre cele mai frecvente probleme, mai ales în cazul pisicilor crescute exclusiv în apartament. Hrana uscată, prin densitatea ei calorică, este cel mai des ”responsabilă” de acumularea kilogramelor în exces atunci când nu este atent dozată.
Diabetul zaharat apare frecvent la pisicile supraponderale. Controlul aportului caloric devine aici o armă preventivă de bază. Problemele renale sunt strâns legate de hidratare. Hrana umedă, prin conținutul mare de apă, sprijină funcția renală și reduce riscul apariției calculilor.
Spre deosebire de câini, mai flexibili și mai curioși în privința mâncării, pisicile sunt creaturi ale obiceiului și au preferințe foarte bine definite. În primul rând, pisicile sunt carnivore stricte, deci au nevoie de proteine animale și de aminoacizi care nu se găsesc în surse vegetale. O pisică ce a trăit în mediul rural, vânând șoareci, păsări mici sau insecte, va asocia mirosul și gustul cărnii proaspete cu hrana ideală. Astfel, conservele cu pui, vită sau pește par mai apropiate de instinctul lor. Totuși, dacă ne uităm la partea calorică, o astfel de hrană este mult mai diluată și poate necesita porții mari pentru a acoperi energia zilnică necesară, lucru care nu este întotdeauna convenabil pentru stăpân sau pentru buget.
Pe de altă parte, hrana uscată are avantajul că este mai densă caloric și mai comodă, dar nu toate pisicile o acceptă imediat. Unele feline se lasă cucerite de textura crocantă, mai ales cele care adoră să ronțăie și să mestece. De exemplu, o pisică tânără și activă poate prefera boabele, pentru că acestea îi stimulează și instinctul de mestecat, dar și pentru că anumite branduri folosesc arome puternice, adăugate special pentru a face hrana mai atractivă. Deși pisica poate fi încântată de gust, densitatea calorică mare face ca, dacă nu se respectă porțiile recomandate, să acumuleze foarte repede kilograme în plus.
Există și situații în care pisica dezvoltă o adevărată obsesie pentru un anumit tip de hrană. Un exemplu frecvent este preferința pentru conservele de pește, în special ton sau somon. Peștele conține substanțe benefice, dar în exces poate afecta sănătatea renală sau poate cauza carențe de vitamine. Din acest motiv, medicii veterinari recomandă introducerea treptată a diverselor arome și texturi, pentru ca pisica să nu devină dependentă doar de o singură sursă alimentară.
O pisică de apartament, care doarme 16-18 ore pe zi și se joacă ocazional, are nevoie de un aport caloric mult mai mic decât o pisică ce are acces afară și aleargă, vânează sau urcă în copaci. Totuși, ambele pisici pot manifesta aceeași preferință pentru hrana bogată în grăsimi și proteine, deoarece aceasta este instinctiv percepută ca ”mai gustoasă”. Problema apare atunci când pisica sedentară consumă aceeași cantitate ca și cea activă – rezultatul este creșterea în greutate.
Este interesant de observat că pisicile nu simt gustul dulce, deoarece nu au receptorii genetici pentru acesta. Deci nu sunt atrase de carbohidrați din motive gustative, dar mulți producători introduc în rețete amidon sau cereale, pentru a obține textura dorită la crochete. Din punct de vedere caloric, acești carbohidrați adaugă energie, dar nu satisfac instinctele naturale ale pisicii.
Ceea ce contează este ca stăpânul să fie informat, atent și să trateze decizia privind hrana ca pe o investiție pe termen lung în bunăstarea companionului său felin. Alegerea nu ar trebui să fie ghidată de comoditate, ci de responsabilitate și dragoste pentru prietenul cu blană și ochi jucăuși.
Foto: Freepik