„Mai avem motive de bucurie, trebuie doar să deschidem ochii să le vedem”. „România sălbatică” intră de mâine în cinematografe

Se poate spune pe bună dreptate că „România sălbatică” este cel mai spectaculos documentar dedicat naturii din țara noastră. În cele peste două ore devenim martorii unei Românii extraordinare, pe care poate o bănuiam, dar la care cei mai mulți dintre noi, captivi în peisajul urban, nu mai au acces.

Documentarul „România sălbatică” a avut premiera la Festivalului Internațional de Film Transilvania 2021, unde a fost declarat cel mai urmărit film al acestei ediții și a cucerit Premiul Publicului. Vocea de pe coloana sonoră îi aparține actorului Adrian Titieni, iar coloana sonoră e semnată de compozitorul Alexei Țurcan. Piesa centrală a peliculei „România sălbatică” este completată de vocea Mădălinei Pavăl.

Dan Dinu și Cosmin Dumitrache, cei doi realizatori ai documentarului

Dan Dinu fotografiază natura de mai bine de 20 de ani, jumătate din această perioadă dedicând-o proiectului „România sălbatică”. Este membru fondator și președinte Forona (Organizația Fotografilor de Natură din România) și a colaborat cu multe ONG-uri de mediu în proiecte de conservare a naturii. Din 2013 a început să lucreze în domeniul filmului documentar, fiind parte atât din producții locale, cât și din proiecte de anvergură pentru NatGeo Wild sau BBC.

Cosmin Dumitrache, videograf cu peste 15 ani de experiență, s-a alăturat proiectului în 2014 și alături de Dan Dinu a fondat NTD Film, sub tutela căruia a produs mai multe filme, unele dintre acestea selectate sau premiate la festivaluri de film din întreaga lume. De-a lungul timpului a filmat și pentru producții de anvergură difuzate de NatGeo Wild. Este un colaborator frecvent al ONG-urilor de mediu, alături de care a lucrat la diferite proiecte de conservare și educare. 

„Am fost un pic inconștienți”

– De unde a venit ideea acestui documentar?

Dan Dinu: Aș putea spune că dintr-o întâmplare fericită. Eu începusem acest proiect care inițial era unul destinat fotografiei încă din 2010, iar Cosmin mi-a trimis un mesaj după vreo doi ani în care își manifesta dorința de a face ceva împreună pe partea de film. Am avut o chimie bună și ne-am pus repede pe treabă. Am început cu un serial documentar de scurt-metraj, am continuat cu alte filme pentru diverse ONG-uri de mediu și din 2018 ne-am concentrat doar pe „România sălbatică”. Probabil că pasiunea noastră pentru natură și filme documentare ne-a adus aici.

– Având în vedere cât de greu este să faci așa ceva, cât timp îți ia și de câte resurse ai nevoie, nu ați avut ezitări?

Dan Dinu: Nu prea am avut. Poate pentru că am fost un pic inconștienți mai ales la început și poate pentru că nu știam în ce ne băgăm. Lăsând însă gluma la o parte, am luat totul ca pe o provocare și ne-am ambiționat să facem filmul la un standard cât mai ridicat. Deși ne-a fost greu și deși într-un astfel de proiect ai tot felul de surprize, mai ales pentru că nu poți regiza mai nimic, nu am avut niciun moment în care să spunem că renunțăm. Ba din contră, cu fiecare greutate peste care treceam, ne ambiționam și mai tare.

– Ați avut finanțare? Cât de mult costă să faci un astfel de documentar?

Dan Dinu: Până anul acesta, tot demersul nostru a fost unul aproape în totalitate voluntar. Am avut mici finanțări care ne-am mai acoperit o parte din costuri, dar destul de mici. Probabil că dacă am fi avut un buget ar fi durat și producția mai puțini ani. Un documentar de o asemenea anvergură costă câteva sute de mii de euro, iar noi am făcut totul din plăcere și pasiune. În ultimul an, odată ce Libra Film și Avanpost Media au intrat în calitate de co-producători, am reușit să avem un buget pentru a acoperi partea de post-producție, iar acesta s-a cheltuit pentru a dezvolta cât mai bine filmul, în special pe partea de muzică și sunet. Ne-am dorit muzică de orchestră și chiar dacă am avut costuri mai mari, am preferat să nu facem rabat la calitate. Nu s-a mai scris atât de multă muzică de orchestră pentru un film românesc probabil de mai bine de 20 de ani. Am vrut și sunet de calitate așa că nici aici nu am făcut compromisuri. Așadar, toți banii pe care am putut să îi obținem s-au dus către un documentar cât mai bine făcut.

„Stăteam și câte 8-10 ore la montaj pentru o secvență de 2-3 minute”

– Impresionant cât de multe imagini ați reușit să strângeți, din atât de multe zone, în toate anotimpurile. Cât timp v-a luat să filmați toate astea?

Cosmin Dumitrache: Cele mai vechi imagini care apar în film sunt din 2014 de când am început să lucrăm la serialul de scurt-metraj. După 6 episoade și lansarea online a acestuia au mai tot apărut proiecte de filme iar totul a culminat cu o provocare inedită de a merge în SUA și a face un film documentar despre parcurile naționale de acolo în 2017. Imediat după acest proiect, în vara lui 2018, ne-am dat seama că am acumulat suficientă experiență și ne-am apucat să lucrăm intens la „România sălbatică”. Au urmat 3 ani în care am colindat țara în lung și-n lat pentru a filma cât mai multe zone și specii de animale, iar 80% dintre filmări cât și toată post-producția au fost realizate în acest interval.

– Cum ați filmat?

Cosmin Dumitrache: În cea mai mare parte filmările au fost realizate în mod clasic, cu un trepied și o cameră de filmat. Am folosit de asemenea și mai multe accesorii precum slider și gimbal pentru a dinamiza cadrele și a reda natura dintr-o perspectivă diferită. Filmările din dronă nu au lipsit nici ele și au contribuit mult la aspectul final al filmului. Am folosit în total 5 camere și 3 drone pe parcursul producției. Aproximativ 10% din imagini au fost surprinse și cu ajutorul camerelor cu senzori de mișcare pe care le-am amplasat în mai multe zone, unde au înregistrat imagini timp de 2 ani și pe care le verificam în fiecare lună. Am mai folosit și imagini suplimentare de la prietenii care ne-au ajutat cu ponturi despre locurile unde am filmat o parte dintre speciile de animale fără de care filmul nu ar fi avut o diversitate atât de mare.

– Câte mii de ore ați avut filmate? Și cât de greu a fost să alegeți ce păstrați și ce nu?

Cosmin Dumitrache: Am avut aproximativ 100 de ore de filmări brute utilizabile, pentru că după fiecare filmare făceam o selecție a cadrelor și păstram doar ce consideram că poate fi folosit în montajul final. Construirea poveștilor și scrierea scenariului au fost cu siguranță cele mai dificile etape din punct de vedere creativ. Chiar dacă aveam un plan și o structură de bază, aceasta a suferit numeroase modificări și adaptări. Multe dintre secvențe s-au născut chiar în teren când încercam să intuim cum o să arate în montajul final. Stăteam și câte 8-10 ore la montaj pâna aduceam o secvență de 2-3 minute la o formă de care să fim mulțumiți.

„Lupii și râșii sunt foarte greu de filmat în România”

– S-a întâmplat să vă fie stricate camerele de filmat de animalele curioase? Sau furate de oameni? 🙂

Cosmin Dumitrache: Am avut în total 12 camere amplasate în 4 zone, dintre care una singură a fost avariată de doi urși mai curioși, iar alte două au dispărut. Recent, una dintre camere a fost luată de o viitură. Așadar, am mai avut și accidente.

– De fapt, cine v-a făcut cele mai multe greutăți: animalele sau oamenii?

Cosmin Dumitrache: Animalele mai degrabă ne-au provocat în a reuși să le surprindem, mai ales lupii și râșii care sunt foarte greu de filmat în România. Cele mai mari greutăți au venit bineînțeles de la natură, pentru că nu este ușor și deloc comod să filmezi un astfel de documentar. Noi am luat însă toate aceste ture de filmare ca pe o aventură și ne-am bucurat maxim la fiecare ieșire, chiar dacă au fost momente când ne întorceam cu cardurile goale de pe teren. Cât despre oameni, pot spune că am avut suportul și ajutorul multora și am rămas plăcut surprins să văd cum în jurul acestui proiect s-a conturat o comunitate care iubește natura și luptă pentru protejarea ei.

„Ne-am dorit un film care să ne arate natura așa cum este ea”

– În „România sălbatică”, nu se vede picior de om. A fost o decizie asumată? De ce ați ales această variantă?

Dan Dinu: Da, a fost decizia noastră să arătăm în acest film doar natură, fără peisaje antropice și fără oameni. Ne-am dorit să avem un film care să invite la călătorie, care să ne arate natura așa cum este ea și, mai ales, am vrut să avem un film care să nu fie un manifest. Prezența omului ar fi atras inevitabil judecăți. Pe de altă parte, fiind unul dintre foarte puținele filme documentare despre natura României, am preferat mai întâi de toate să arătăm ce avem, să ajutăm publicul să se îndrăgostească de bogăția naturală a țării, ca mai apoi fiecare dintre noi să înțeleagă de ce merită să o conservăm.

„Ideea că în România nu mai este natură nealterată și că țara este vândută străinilor este una foarte nocivă”

– Textul care însoțește imaginile nu excelează în informații, e mai mult cam ca vocea bunicului care prezintă nepoților frumusețile patriei. De ce ați ales acest gen de abordare?

Dan Dinu: Agree to disagree… cum ar spune englezul. Filmul nostru aduce foarte multe informații științifice legate de ritualuri de împerechere, despre comportamentul anumitor specii, ba chiar și secvențe filmate în premieră la noi. Stilul ales a fost unul accesibil publicului, dar fără a-l menaja de la informații importante pentru înțelegerea momentelor surprinse. Am discutat despre geologie acolo unde a fost cazul, despre fenomene naturale interesante, despre comportamente unice, păstrând în egală măsură o abordare prietenoasă, accesibilă unui public larg. Filmul se vrea a fi unul educativ așa că era normal să aibă și pasaje mai descriptive legate de peisajele de la noi, dar am vrut să fie cât mai reprezentativ și corect, așa că am ales să filmăm în multe locuri.

– Pe mine personal, m-a deranjat puțin lipsa mai multor informații științifice și atemporalitatea documentarului. Nu e nicio vorbă despre problemele actuale cu flora și fauna României. Despre despăduriri, despre urșii care se apropie din ce în ce mai mult de localități, despre poluare… Îți lasă la final impresia unei Românii idilice în care totul este perfect. 🙂 Ați vrut să prezentați o Românie ideală?

Dan Dinu: După mai bine de 10 ani petrecuți în natură, chiar pot spune că România este o țară idilică. Dincolo de problemele aferente, unele dintre ele foarte punctuale, natura abundă, așa că nu aș spune că am prezentat ceva idealizat. Trebuie doar să ieșim mai mult în natură și o să ne convingem că acest film nu este nicidecum realizat doar în niște colțuri ascunse și sălbatice. Unele secvențe sunt filmate la marginea drumului, altele pe traseele turistice accesibile oricui. Într-adevăr, ne-am ținut departe de a arăta problemele pentru că nu acestea erau subiectul nostru. Cred că am fi întinat imaginea documentarului dacă la final oamenii plecau acasă cu sentimentul că țara asta este frumoasă, dar este distrusă.

Este atâta ură și controversă pe subiectele legate de tăieri ilegale, urși și poluare în ultima vreme, încât nu am vrut să mai alimentăm și noi acest lucru. Plus de asta, văd foarte mult negativism în jur. Uneori complet nefondat. Oamenii nu mai merg în natură să se convingă cât de frumos și sănătos este totul acolo, preferă să asculte doar unele opinii aflate din social media, unde cad pradă exact acestui negativism.

Ideea că în România nu mai este natură nealterată și că țara este vândută străinilor este una foarte nocivă pentru conservarea naturii. Dacă nu ne păstrăm optimismul și dacă nu începem să avem o viziunea mai clară asupra a ceea ce avem și ce trebuie să protejăm, atunci chiar că este totul pierdut. Conservarea naturii, din punctul meu de vedere, se face prin educație și optimism, iar filmul nostru asta vrea să arate. Mai avem pentru ce lupta, mai avem motive de bucurie, trebuie doar să ne deschidem ochii să le vedem. 

„Proiecția de lansare a fost sold out cu câteva zile înainte”

– Cum v-a primit publicul la TIFF? Care a fost feedback-ul spectatorilor?

Dan Dinu: Proiecția de la TIFF a venit cu multe emoții pentru că eram pentru prima dată în fața publicului, și nu orice public. Ne-a uimit interesul pentru film mai ales că proiecția de lansare a fost sold out cu câteva zile înainte. Nu pot descrie în cuvinte ce a însemnat să stau acolo între cei peste 2.000 de oameni din Piața Unirii și să râd odată cu ei, să suspin odată cu ei, să vibrez în ritmul filmului așa cum o făceau și ei. Am văzut și eu documentarul prin ochii lor, și a părut totul foarte nou, deși știam pe de rost fiecare minut. Ce m-a uimit este și faptul că la Cluj au venit oameni să vadă filmul din toată țara. Oameni care au cumpărat un bilet de 20 lei, dar care au cheltuit pe excursia de la Cluj de douăzeci de ori mai mult. Mi s-a părut o dovadă de dedicație maximă. Feedback-ul a fost unul foarte bun și mulți oameni mi-au spus că au venit cu așteptări mari, dar că am reușit să le depășim.

– V-ați așteptat să primiți Premiul Publicului la festivalul clujean?

Cosmin Dumitrache: Sincer nu ne așteptam la acest premiu, mai ales că filmul nostru nu era neapărat pe specificul festivalului. S-a creat în ultimul an un val foarte mare de așteptări față de acest film și datorită comunității și oamenilor care au văzut că acest proiect este unul de suflet, făcut 100% din pasiune. Cred că acest lucru a contribuit la dorința cât mai multor oameni să vină să vadă filmul care se pare că nu au plecat dezamăgiți la final. Le mulțumim pe această cale tuturor celor care ne-au ajutat și susținut să ducem acest proiect la final.

– Deja se poate spune că „România sălbatică” este un succes. V-ați gândit deja la următorul documentar pe care să îl faceți?

Cosmin Dumitrache: Da, cu siguranță avem în plan să mai facem și alte documentare. Mai întâi cred că merităm o scurtă vacanță, iar din 2022 ne dorim să începem pre-producția pentru un film la fel de amplu despre Delta Dunării. Pe lângă acesta avem deja în plan câteva filme mai mici pentru ONG-uri de mediu sau parcuri naturale. O să ne gândim și la alte povești și o să profităm de orice oportunitate pentru o continuare a proiectului „România sălbatică”.

Trailer „România sălbatică”:

Galerie foto „România sălbatică”

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 7