VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 7
– În poveste, interpretați rude care, cel puțin la început, nu par să semene deloc. Cum i-ați descrie pe Petra și Eric și cum de le-au deviat drumurile atât de dramatic ca adulți?
Jennifer Ferrin: Având în vedere că tatăl nostru este infractor și mama noastră o ființă foarte critică, așchia nu sare departe de trunchi. În privința personajului interpretat de Fred, Eric, l-a văzut pe tatăl nostru ca o figură paternă grozavă, o creatură fermecătoare, captivantă, așa că a fost oarecum inevitabil să o ia pe același drum. Petra a fost foarte afectată de pierderea tatălui ei și nu a avut spre ce să se îndrepte, prin urmare cred că a încercat să-și creeze o viață separată. Însă când ești distrus înăuntru, întotdeauna o să fie mai dificil. Așa că și atuncicând încearcă să îndrepte o situație cu Eric, cred că face ceva de fapt pentru ea – cred că, în propriul ei fel, e pierdută și caută un fel de completare. Și mai cred că se declanșează unul pe celălalt. Asta e unul din lucrurile care îmi plac cel mai mult la Eric și Petra împreună – declanșează lucruri unul în celălalt tocmai pentru că au atâta istorie împreună.
Frederick Weller: E grozav să ai un personaj cu o poveste mare și conflict interior, al cărui conflict interior provoacă un conflict cu un alt personaj și conflictul ei interior. Este o dramă cu adevărat bogată. Dumnezeule, ar fi un serial bun pe HBO, nu-i așa? Frații.
Jennifer Ferrin: Familia Neills.
– Povestea originii. Nimeni nu poate să-ți apese butoanele ca fratele sau sora ta. Cu excepția mamei, probabil.
Jennifer Ferrin: Da, te știu atât de bine.
Frederick Weller: Există o scenă grozavă, în care sunt în închisoare și sunt atât de furios pe ea. Apoi, imediat, așa cum se întâmplă între frați, situația se răstoarnă și îmi declar iubirea. Dar, desigur, mizele sunt mai mari pentru că e vorba de o trădare din cauza căreia cineva a ajuns în închisoare.
– Amândoi pornesc într-o călătorie aparte. Jennifer, pentru Petra călătoria constă în a-l trăda pe Eric și a-l da pe mâna poliției, dar apoi se hotărăște că vrea să aibă încredere în el și să-i curețe numele. De ce crezi că această misiune a prins-o atât de intens?
Jennifer Ferrin: Cred că este drumul vieții ei. Eric îi amintește de lucrurile pe care nu le-a terminat – cartea de 600 de pagini pe care a rupt-o. El apasă pe acel punct sensibil. Când se întoarce în Summit și se hotărăște să se uite peste notițele cazului, ce vede este foarte clar pentru ea – e vorba de scena cu Nate în care ea spune: “Știi, acești doi oameni au spus exact același lucru, nu ți se pare ciudat?” Pentru ea, e un fel de “Să fim serioși.” Tocmai pentru că are o perspectivă din afară și nu este prinsă în situație, cum erau oamenii din Summit, poate vedea că e clar ca nasul de pe fața ta. Părerea mea este că scopul pe care îl are îi face decizia foarte ușoară. Într-un fel, parcă își spune: “Ăsta e acel lucru pe care o să-l duc la capăt.” Pentru mine au fost dificile și nuanțele relației, pentru că au o relație de iubire-ură în care știu atât de multe unul despre celălalt și au trecut prin atâtea împreună, însă tot există foarte multă fricțiune și neîncredere. Cred că se uită la Eric ca la un tată și au o relație foarte complicată.
Frederick Weller: Da. El este un escroc.
– Da, dar este unul convingător. Este totul o minciună, până îl credem pe el că s-a îndrăgostit de-adevăratelea de Olivia?
Frederick Weller: Nu cred că există vreun moment în poveste în care Eric s-o păcălească pe Petra, însă având trecutul pe care-l au, faptul că are un frate care e escroc – ca tatăl lor – nu are cum să nu fie complicat. Am avut un prieten ca el – nu era un escroc profesionist, dar era un nemernic fermecător. Era atât de ciudat. După ce ai blamat această persoană, te trezești că petreci din nou timpul cu ea și-ți spui, “La naiba.” Niciodată nu știi sigur cum stă treaba cu el.
Jennifer Ferrin: Știu cum să te atragă.
Frederick Weller: Da, și pare real.
– Puțin ca oamenii care sunt spioni, nu crezi?
Frederick Weller: Este un stil de viață similar, pentru că nu au intimitate decât cu alți oameni din domeniu. Am citit o biografie grozavă, cea mai recentă a lui Kim Philby, “Spies Among Friends”, despre relația lui cu Nick cum-l-o-chema [Nicholas Elliott]. Era prietenul lui cel mai bun și o persoană extrem de importantă. A deraiat complet organizația de spioni a lui Hitler din Estul Mijlociu. Hitler a ajuns să-și scoată spionii din Estul Mijlociu după ce tipul ăsta a făcut niște mișcări cheie, așa că e o persoană foarte importantă care e prietenul cel mai bun al lui Kim Philby. Cei doi aveau intimitate numai unul cu celălalt – e adevărat, s-au căsătorit cu secretarele lor, deci e posibil ca soțiile lor să fi știut – dar nu poți avea prea multă intimitate cu cineva care nu știe ce faci și cu care nu poți vorbi despre asta. După care a descoperit că tipul ăsta era un trădător. E incredibil.
Jennifer Ferrin: Este o rețea complicată.
– Oamenii care poartă atâtea măști și sunt duplicitari în viața de zi cu zi – nu cred că știu cum să funcționeze altfel.
Frederick Weller: Dar vorbește despre cât de profundă era prietenia lor, cu cineva care face parte din acea lume, se află în spatele cortinei. Am citit câteva cărți despre escroci care fac acest lucru și suna asemănător. Pentru că ai o farsă pe care o duci la capăt cu această persoană. Și trebuie să ai încredere în ea, altfel planul nu funcționează. În filmele cu escroci, întotdeauna există un escroc care se dovedește că-l păcălește pe celălalt, însă în viața reală cred că acest lucru e rar. Cred că escrocii lucrează împreună și după ce duc la capăt infracțiunea, s-a terminat. Deci este o viața singuratică, disperată. De asta îmi și place povestea, pentru că ai un escroc care s-a născut în acest tip de viață – este un fel de regalitate a escrocilor, știi ce vreau să spun? – și dintr-odată are această revelație: nu mai vreau să fac asta, vreau să fiu o ființă umană. și în mod tragic, exact această revelație le deraiază relația. Este o dinamică minunată. În plus, nu cred că povestea a mai fost spusă.
Jennifer Ferrin: Și faptul că totul a fost declanșat de emoții, faptul că s-a îndrăgostit de Olivia l-a făcut să-și dea seama: “nu mai pot să fac asta.”
– Serialul a fost scris în așa fel încât ai toate aceste perspective dacă îl urmărești prin intermediul aplicației. Dar am înțeles că nu vi s-au dat mereu toate detaliile povești personajelor voastre. A cântărit asta în vreun fel pentru voi când filmați?
Jennifer Ferrin: Ni s-a dat cea mai mare parte a poveștii personajelor, dar nu și a altor personaje. Ca actor, de obicei vrei să știi cât mai mult, ca să simți că ești destul de informat cât să-ți faci jobul. Dar unul din lucrurile palpitante la asta este să nu ai acele informații. Ei bine, ce faci atunci? Ai încredere în oamenii creativi care fac totul, ai încredere în Steven, ai încredere în Ed, ai încredere în colegul tău și pur și simplu interpretezi. Interpretezi intens. Aveam mult conținut al nostru, iar faptul că nu știam exact ce se întâmplă cu ceilalți ne-a dat o libertate ciudată. A făcut filmările interesante, pentru că făceam o scenă în mai multe moduri. O filmam din perspective diferite și schimbarea putea fi mică – un personaj e mai înțelegător din această perspectivă, apoi altul din altă perspectivă – la care adaugi elementul cinematografiei lui Steven, când nu știi exact unde fixează cadrul. Poate fi peste umărul lui Eric, al lui Fred, spre mine și eu mă gândesc ‘Ăsta e cadrul meu’, după care-ți dai seama că nu, filmează ceafa lui Fred. Chiar cred că am făcut asta într-o scenă cu Joel/ Garrett. Era într-un bar și eu sunt neclară în fundal și habar n-am acest lucru. Îmi amintesc când filmam “Knick” cu Steven și aveam un discurs minunat în spital cu Clive [Owen], iar în tot acest timp camera o fixa pe Eve [Hewson]. E pe ea tot timpul și pe mine doar mă auzi vorbind în fundal. Mă gândeam ‘Îți bați joc de mine. Serios acum.’ Dar face acest lucru pentru că îl atrage imediat pe telespectator în poveste.
Frederick Weller: Are un scop.
Jennifer Ferrin: Are un scop major. Telespectatorul își spune ‘Wow, acum sunt în mintea lui Joel și nici măcar nu știam că trebuie să fiu în acest moment.’ E genial.
– V-a derutat la vreun moment dat? Au fost provocări diferite?
Jennifer Ferrin: Cu siguranță că au fost provocări. A trebuit să vorbesc în spaniolă de mai multe ori. Nu eram fluentă și e dificil să înveți o limbă, dialogul într-o limbă de fapt, rapid și să ai și ritmul potrivit. Am vrut să fie cât mai autentic. Evident, nu e nativă, dar știe cum să comunice. Asta a fost o provocare. Viteza cu care lucrăm e întotdeauna o provocare cu Steven, dar te și antrenează să ai încredere în alegerile tale.
Frederick Weller: Se spune că jucătorilor de baseball care sunt în apărare le place să joace în spatele unui aruncător cu un ritm bun, care nu pierde prea mult timp între aruncări, pentru că stau treji, nu se plictisesc. Așa e și cu Steven. Nu pierzi timpul și creierul tău nu e scos niciodată din priză. Ești pe platoul de filmare și mintea ta e acolo tot timpul, pentru că nu există ajutare a luminii, tu doar lucrezi.
Jennifer Ferrin: Nu există dubluri.
Frederick Weller: Am fost și am filmat un episod pilot pentru un post important fix după asta. A fost o schimbare atât de ciudată.
Jennifer Ferrin: Răsfățăți pe viață.
– E interesant să fie două femei în serial, ambele fără copii și niciuna nu e într-o relație, însă statutul lor abia dacă e discutat. Jennifer, a fost distractiv și reconfortant să aprofundezi asta?
Jennifer Ferrin: Absolut. Mult timp am aruncat în univers dorința că aș vrea să joc un personaj care nu e atașat de un sot sau copil. Lucrurile se schimbă, cu siguranță se schimbă, însă cele mai multe roluri pentru femei sunt legate fie de rolul de mamă, fie de cel de soție, și deseori nu sunt de sine stătătoare și nu au propriul lor scop și propria lor viață. Așa că mi-a plăcut asta la ea și mi-a plăcut că niciodată, decât poate cu excepția unui scurt comentariu, nu a fost vreo întrebare legată de statutul ei. Pentru că povestea nu este despre asta. Pentru ea, este despre lumea ei și apoi are scopul de a încerca să descifreze ce se întâmplă cu fratele ei.
Frederick Weller: M-am întrebat totuși dacă o să te cuplezi cu Garrett. Joel. E acolo. Amândoi sunteți niște oameni atrăgători și plini de viață. A fost o atracție acolo, nu? Ceva. O extravaganță.
– Și se termină într-o notă plăcută, cred, cu relația dintre personajul tău și personajul interpretat de Sharon.
Jennifer Ferrin: Da, întoarcerea la Mosaic și înțelegerea modului în care această femeie i-a influențat pe oameni în bine.
De sâmbătă, 27 ianuarie, toate cele 6 episoade ale miniseriei sunt disponibile pe HBO GO.