În vremea în care oamenii se încălzeau la focul din vatră, cei binecuvântați cu darul vorbirii plăteau de multe ori generozitatea gazdei cu o poveste și erau bine primiți. Povestea conta, mai ales dacă venea de departe, de pe tărâmuri neatinse încă. Am citit cât am putut, pentru că am iubit cuvântul scris. Am crescut citind povești. Datorită lor am învățat enorm. De la cuvinte noi, al căror sens îl descopeream fascinată, până la lecții cu adevărat valoroase, care m-au ajutat să devin omul care sunt astăzi. Țin minte că nu-mi puteam imagina o lume fără povești. Citeam pe nerăsuflate tot ce-mi cădea în mână. Pentru mine povestea trebuie să aibă sens, să atingă, să ofere, să stârnească, să propună, să tulbure, să ajute, să-mi deschidă o ușă spre o lume magică.