Regina frumuseții din Ierusalim, de Sarit Yishai-Levi, o poveste despre dragoste și iertare în fascinantul Oraș Sfânt

Roman finalist la National Jewish Book Awards 2016 și distins cu Gold, Platinium and Diamond Prizes din partea Asociației Editorilor din Israel, Regina frumuseții din Ierusalim este saga familiei sefarde Armoza din Ierusalim, întinsă pe patru generații.

Povestea acestora este reconstituită de Gabriela, fiica Lunei, „regina frumuseții din Ierusalim”. De la mamă la fiică, un blestem pare să se transmită din generație în generație între femeile familiei Armoza – acela de a nu se putea bucura de dragostea bărbaților pe care îi iubesc.

Înstrăinarea, retragerea în sine, sentimentul de inadecvare în mijlocul propriei familii sunt sentimente transmise de la străbunica Mercada, la bunica Rosa, la fiica ei, Luna și până la reprezentatanta celei de a patra generații, Gabriela. Chiar fără să realizeze, acesteia îi revine rolul de a reuni poveștile celor patru generații, de a pune cap la cap semnificațiile acestora și de a găsi ieșirea din cercul infernal al nefericirii.

„Tot ceea ce-ți spun eu acum am auzit din gura bunicului Gabriel, care a povestit istoria familiei așa cum a auzit-o de la tatăl lui, Rafael, odihnească-se-n pace. După ce Rafael a murit, Gabriel a promis să continue să spună povestea familiei, din ziua în care au sosit din Toledo, după ce regele Ferdinand și regina Isabella, arde-le-ar sufletele în focul Gheenei, i-au alungat pe evreii din Spania în țara lui Israel.

Și pentru că eu și Gabriel, să ne fie iertate păcatele noastre, nu am avut fii, ci doar fiice, spunea povestea din nou și din nou pentru Luna, pentru Rahelica și Becky și le punea să jure că le vor povesti la rândul lor copiilor lor. Dar eu nu am încredere că mama ta îți va împărtăși povestea, fiindcă e tot timpul cu capul în nori, vai de mi sola, dar să nu spunem mai mult. Așadar, mi alma, vino, bonica, stai aici pe genunchii bătrânei tale bunici și ascultă povestea bunicului Gabriel”, spune bunica Roza, iar prin istorisirea ei, apoi a altor membri ai familiei, generațiile trecute supraviețuiesc, iar traumele nevindecate își găsesc tămăduirea chiar și după dispariția fizică a protagoniștilor.

Autoarea romanului spune povestea familiei Armoza până în anii 70, trecând prin perioada celui De-al Doilea Război Mondial și înființarea statului Israel.

„Abia când am ajuns la 65 de ani mi s-a împlinit cel mai mare vis, acela de a scrie un roman. La 65 de ani am demonstrat că nu există limită de vârstă pentru a-ți împlini un vis. Poți să schimbi lucruri, să te schimbi pe tine, poți să muți munții dacă vrei! Vârsta e doar un număr în cartea ta de identitate. Sper să fiu o inspirație și pentru alții. Vă rog, nu încetați să visați!”, a spus scriitoarea israeliană într-un interviu pentru St. Martin’s Publishing Group.