„Titanic”, ce succes! James Cameron a avut nevoie de eforturi titanice pentru a realiza pelicula premiată cu 11 premii Oscar

Aniversarea a fost marcată deja luna trecută la Billboard Music Awards, printr-un recital emoționant susținut de Celine Dion. Artista a interpretat celebra piesă „My Heart Will Go On”, în timp ce pe ecranele mari de pe scenă au rulat imagini din filmul Titanic, emoționându-i pe cei din sală. Povestea deja știută de toată lumea continuă să aibă impact emoțional chiar și după 20 de ani. Nu mulți își mai amintesc poate istoria din spatele acestui film. Pentru a se documenta, regizorul filmului, James Cameron – un pasionat al scufundărilor – a coborât la aproape 4000 de metri adâncime, pentru a vedea de aproape epava Titanicului, de la bordul submarinului de cercetare Mir 1. Este doar unul dintre momentele premergătoare filmărilor proiectului ambiţios al lui James Cameron: povestea uneia dintre cele mai tragice catastrofe maritime, spusă prin prisma unei poveşti de dragoste – „Titanic”.

Chiar a avut nevoie de eforturi titanice!

Tragica poveste a marilor ecrane a avut un buget de 200 de milioane de dolari, pe când realul „vapor de nescufundat” a costat 150 de milioane. O mare parte din bani au fost necesari pentru filmările din Mexic, care au durat 6 luni și pentru care a fost construită o replică de aproximativ 250 m lungime a faimosului vapor, care se scufundase, lovit de un iceberg, în 1912. 

Pentru asta a fost nevoie de un platou de filmare cât un studiou întreg, de rezistenţă fizică şi emoţională, de o distribuţie impresionantă. Oricât de curajoasă a fost viziunea regizorului, a fost nevoie de o armată de actori, tehnicieni, meşteri, scenografi, costumieri, care au trebuit să recreeze atmosfera nopţii în care a avut loc tragedia Titanicului.

Pentru cea mai mare parte a echipei de filmare, munca la „Titanic” a început odată ce au ajuns la Rosarito, o mică staţiune de pe coasta Californiei în Mexic: era locul ales pentru construcţia studioului. S-au construit bazine uriaşe de apă şi un model al Titanicului înalt de zece etaje. Deşi totul părea o risipă de bani, era exact contrariul: toate facilităţile erau asigurate. „Când am ajuns acolo cu Jim, am dat de un loc gol”, povesteşte asistentul de regie Josh McLaglen, „apoi regizorul a studiat peisajul, direcţia vântului, unghiul soarelui, perspectiva asupra oceanului, unde ar trebui să fie nava aşezată-tot ce trebuia pentru film”.

Pentru că modelul Titanicului (supranumit Big Boat) era o construcţie remarcabilă, iar logistica impresionantă: pentru a recrea scena scufundării, nava era alcătuită din secţiuni mobile, fiecare acţionată hidraulic. Partea din faţă se poate scufunda 10 metri, iar pupa trebuia să se ridice la 90 de grade. „Dimensiunile platoului erau copleşitoare”, spune directorul de imagine Carpenter. „Tot ce s-a făcut atunci s-ar putea face acum pe computer. Însă un model în mărime reală cu 500 de figuranţi reali care aleargă pe punte, e ceva palpabil. Iar pregătirea camerelor de filmat a fost o altă provocare majoră”. Grafica nu a lipsit,  însă cele mai multe scene au fost realizate tradiţional”.

Efortul a meritat: pe lângă premiile menționate mai sus, filmul a strâns a devenit, în 1998, pelicula cu cele mai mari încasări din istorie (dar și prima peliculă care depășea miliardul de dolari la încasări), fiind depășit în 2009 de „Avatar”. Până acum a făcut deja, potrivit imdb.com, peste 2 miliarde de dolari, rămânând pe poziția a 2-a într-un clasament al tuturor timpurilor.