Victoria Răileanu, despre finalul serialului „Vlad”: „Ar fi fost o idee să murim toți la final”

Perioadă în care Victoria Răileanu, interpreta lui Micky, a avut parte de multe provocări: filmări, teatru, un divorț și ipostaza de mama singură. Tot o provocare ar fi fost pentru ea să schimbe și scenariul producție de la Pro TV. Aflăm mai multe detalii imediat!

Cum a fost ultima zi de filmare la „Vlad”? Și cât de greu sau ușor a fost să te desparți de Micky, personajul tău?

Ultima zi de filmare a fost foarte specială. A fost multă bucurie amestecată cu tristețe și nostalgie. Ne-am îmbrățișat mult, ne-am urat de bine unii altora, ne-am spus cât de mult ne apreciem și ne iubim, ne-am promis că o să ne mai vedem. A fost o zi foarte frumoasă de toamnă, în parc. Acum, dupa ce s-au terminat filmările, îmi dau seama că toată experiența asta a rămas în mine ca și cum eram cu prietenii mei, făcând ceva mișto împreună, cu bucurie unii pentru ceilalți. De Micky nu o să mă despart. Nu îmi vine deloc să fac asta. O iau cu mine. O bag la colecția personajelor mișto.

Cum ți s-a părut finalul serialului? Dacă ai fi putut alege tu sfârșitul care ar fi fost acela?

Finalul este… intens. J E ca o avalanșă emoțională. Iar apropos de alt final… râdeam cu colegii actori că ar fi fost o idee să murim toți la final. Toți, inclusiv Vlad! J Ar fi fost o variantă amuzantă pentru noi.

Cât de repede ieși din „starea” unui personaj?

Uneori mai ușor, alteori mai greu. De exemplu, uneori, starea lui Micky – felul ei de a se mișca, de a vorbi mă urmărea chiar și mai multe zile. E ceva distractiv cu care îmi place să mă joc. În felul ăsta, îmi descopăr personajul. Cum ar reacționa în situațiile din viața de zi cu zi? Când lucrurile devin emoționale, când trebuie să accesez latura aceea intimă, interioară, îmi ia câteva minute să ies de acolo. Dar niciodată nu am prea avut timp să rămân tristă sau îngândurată. Colegii au fost acolo să mă scoată din stări. J

Dacă tot am vorbit de ultima zi din „Vlad”, cum a fost prima?

Filmam în apartamentul lui Vlad. Îmi amintesc exact în ce fotoliu stăteam, cât de emoționată eram. Mă simțeam încă nesigură în ceea ce privește rolul. Încă și acum dacă mă uit la secvența aia, îmi vine să îmi pun mâinile în cap ! J Încă nu se crease trio-ul nostru Vlad, eu și Barbu. Nu se simțea legătura dintre noi. Prieteniile nu existau. Erau multe elemente lipsă atunci.

Cu băiețelul ei, la filmări

Ce a schimbat acest proiect în viața ta? Profesional, personal…

Din punct de vedere profesional a însemnat maturizarea mea ca actriță. A însemnat să am timp să cunosc și să dezvolt un personaj în adevăratul sens al cuvântului. A însemnat să învăț ce înseamnă cu adevărat munca în echipă. Am învățat ce înseamnă binele proiectului, indiferent de planurile personale. A însemnat să mă implic cu adevărat intr-un proiect. Pe plan personal nu a schimbat nimic. Au fost, într-adevar, trei ani jumate foarte… interesanți, dar nu au legătură cu proiectul.

Povesteai, la un moment dat, că fiul tău (n.r. Carol, 6 ani)  te-a însoțit de multe ori la filmări. Care sunt curiozitățile lui vizavi de profesia ta?

Da. J Îi arătam locația în care filmam, îi explicam ce face fiecare om în parte. Îmi place mult să îl implic în lumea mea. Era curios să stea la video assist și să mă vadă direct pe ecran, dar nu avea multă răbdare să stea acolo. E foarte energic, are multe păreri  și nu prea făcea liniște.  Așa că prefera să meargă în bază să stea în rulotă și să se joace sau să stea împreună cu Doamna Geta (doamna care se ocupa de curățenie și, ocazional, era bona oricărui copil care apărea cu vreunul din noi la filmare).

Cât de dispusă ești să-ți deschizi inima, din nou, către altcineva?

Întotdeauna am crezut că nu suntem construiți ca oameni să ne trăim viața singuri. Oamenii au nevoie de oameni. Avem nevoie de afecțiune, de apropiere, de intimitate, de conexiune.  Sigur că sunt dispusă să mă deschid față de cineva atât timp cât mă voi simți bine, în siguranță lângă acea persoană, atât timp cât considerăm amândoi că merităm timpul celuilalt, atât timp cât există respect și scopuri comune. Dar nu țin cu dinții să fiu, neapărat, într-o relație. Nu caut cu tot dinadinsul asta. Sunt foarte împlinită din atât de multe puncte de vedere. O relație cu cineva ar fi ca un bonus și atunci când va apărea, o să îmbrățișez cu o mare bucurie momentul.

În ce alte proiecte mai ești implicată? Ce urmează după „Vlad”?

În momentul de față respir după un an foarte aglomerat. Vreau să mă odihnesc, să mă refac puțin după perioada asta care a fost ca un roller-coster, să fac lucruri pentru mine. Vedem ce îmi aduce noul an. Între timp mă ocup de cursurile mele de la Academia Studiourile Buftea. Locul în care predau actorie de aproape un an. Un loc care de aproape un an mă învață lucruri noi prin prisma cursanților mei. E minunat ce se întâmplă acolo, cât și mesajul Academiei. Încercăm să ajutăm copiii să se dezvolte atât pe plan personal, dar și profesional. Mizăm pe ce este special la fiecare în parte, încercăm să scoatem la lumină ce îi face pe ei să fie cine sunt. Și e minunat când se întâmplă asta sub ochii tai, când le vezi progresul.

Amintiri de acasă

Cât de des mai ajungi în Republica Moldova, în locul tău natal?

Din păcate, nu am mai ajuns în Republica Moldova în ultimii doi ani. Mergeam împreună cu familia în fiecare an de Paște. Din cauza pandemiei nu am mai putut merge, dar sper să ne reluăm tradiția în 2022.

Dacă am înțeles bine… mai ai încă 5 frați J. Cât de des vă vedeți?

Da. Am un frate bun mai mare cu trei ani decât mine și încă 4 frați mici din a doua căsnicie a tatălui meu.

Îi văd de fiecare dată când ajung la Timișoara. Din păcate, anul ăsta am ajuns doar de două ori acolo. A doua oară am fost chiar acum câteva săptămâni. Dar am grijă de fiecare dată să îi văd și pe cei 4, mici, nu doar pe fratele meu mai mare. În ultimii ani, familia a căpătat o cu totul altă valoare în viața mea.

Mi-am dat seama cât de mult îmi place să fac parte dintr-o familie mare, cât de mult îmi plac sărbătorile în familie, cât de important este să ne înțelegem bine și să ne avem aproape (indiferent de km). Asta este ceva ce vreau să îi transmit și lui Carol. Așa că vreau să știe cât de importanți sunt ei pentru mine. Lui îi este puțin greu să înțeleagă că cei 4 frați mici nu îmi sunt nepoți, și că nu sunt verișorii lui, ci mătuși și unchi, chiar dacă cea mai mică dintre ei e doar cu un an mai mare decât el 🙂

Și noi avem mințile legate din punctul ăsta de vedere uneori :))) “Cine ce rudă e cu cine?”

Ți-ai făcut deja planuri pentru sfârșitul acestui an? Unde vei petrece Sărbătorile?

Planurile mele pentru sfârșitul acestui an sunt foarte simple. Îmi voi petrece timpul cu familia și prietenii, poate voi face un city break înainte de Crăciun. Iar apoi voi pleca la Timișoara împreună cu Carol. Vom împodobi bradul, facem cozonac, sarmale, răcituri. Ai mei sunt tradiționali din punctul ăsta de vedere. De Revelion, nu am încă planuri și nu îmi fac în mod normal.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 7