Cauze și Factori de Risc Pentru Cancerul de Col Uterin

Cauze și Factori de Risc Pentru Cancerul de Col Uterin

Cancerul de col uterin sau cancerul cervical reprezintă principala cauză de mortalitate prin cancer în rândul femeilor din România, ocupând al patrulea loc ca frecvenṭă a depistării la nivel mondial, fiind asociat cu aproximativ 8% din numărul total al deceselor cauzate de cancer.

Principala cauză a cancerului de col uterin este infecția persistentă cu papilomavirusul uman (HPV), fiind implicată în peste 90% din cazurile de cancer cervical.

1. Papilomavirusul uman (HPV) este un virus comun, transmisibil prin contact sexual (oral, vaginal sau anal) atât la femei, cât și la bărbați. Aproximativ 80% dintre femeile active sexual prezintă infecție HPV pe parcursul vieții. Determină infecții asimptomatice în stadiile incipiente, însă infecția persistentă cu tulpini carcinogene poate duce la apariția cancerului de col uterin, a cancerului vaginal, oral, penian și anal, în funcție de localizarea virusului.

Sunt descrise aproximativ 150-200 de tulpini sau genotipuri HPV, care diferă prin gradul de risc asociat pentru a dezvolta cancer de col uterin, fiind împărțite în:

• tulpini “high risk” sau cu risc crescut (genotipurile 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68 , 73 si 82, cele mai agresive fiind genotipurile 16,18 – depistate în 75% din cazurile de cancer de col uterin la nivel mondial; tulpinile 31, 45 fiind implicate în 10% din cazurile de cancer cervical)
• tulpini cu risc probabil ridicat (26, 53 si 66)
• tulpini “low risk” sau cu risc scăzut – care pot fi complet asimptomatice sau pot determina leziuni benigne ale pielii și mucoaselor, cum ar fi verucile de pe diferite părți ale corpului – mâini, picioare, buze sau limbă (6, 11, 40, 42, 43, 44, 54, 61, 70, 72, 81 și CP6108).

Important de menționat este faptul că nu toate infecțiile HPV duc la apariția cancerului de col uterin. În majoritatea cazurilor, sistemul imunitar elimină infecția în aproximativ 2 ani, înainte ca aceasta sa producă leziuni canceroase. Chiar și în acest caz, ghidurile internaționale recomandă screening periodic și tratarea tuturor leziunilor precanceroase. Infecția persistentă, îndelungată cu tulpini HPV cu risc oncogen crescut predispune la apariția cancerului de col uterin.

Conform statisticilor, perioada necesară pentru a dezvolta cancer de col uterin în randul femeilor sănătoase, ce prezinta infecție persistentă HPV, este de 15-20 de ani, iar în cazul femeilor cu imunitate slăbită, perioada se reduce la 5-10 ani.

B. Fumatul – dublează riscul de apariție a cancerului de col uterin, prin alterarea ADN-ului celulelor mucoasei colului uterin și prin scăderea imunității organismului.

C. Imunosupresia – Afectarea funcționării sistemului imunitar prin infecția cu virusul deficienței umane (HIV), SIDA, transplantul de organe sau medicația imunosupresoare, crește riscul de apariție a cancerului de col uterin prin scăderea eficienței apărării organismului.

D. Dieta deficitară, consumul scăzut de fructe și de legume

E. Obezitatea, sedentarismul

F. Infecția cu Chlamydia – este o infecție genitală relativ comună, care poate cauza boală inflamatorie pelvină sau chiar infertilitate, în stadiile avansate. Cel mai adesea, infecția este asimptomatică, însă poate determina modificări ale secreției vaginale.

G. Contraceptivele orale (anticoncepționalele) – conform literaturii, tratamentul îndelungat, de peste 5 ani, cu contraceptive orale dublează riscul de apariție a cancerului de col uterin. Riscul devine similar cu cel al femeilor care nu au utilizat contraceptive orale la 10 ani de la întreruperea tratamentului. Riscul de apariție a cancerului cervical și al cancerului endometrial scade în randul femeilor care au avut dispozitiv intrauterin, chiar și în cazul celor care l-au utilizat pentru mai puțin de un an, efectul protector observându-se și după ce s-a renunțat la dispozitiv.

H. Istoricul familial de cancer de col uterin – crește riscul de 2 sau de 3 ori de a dezvolta cancer de col uterin.

1. Microtraumatisme repetate (precum cele apărute în timpul actului sexual)

J.  Igienă locală deficitară

K. Primul contact sexual la scurt timp după prima menstră prezintă un risc crescut de infecție cu HPV

L. Infecția cu virusul herpes hominis tip 2 (herpesul genital, HSV 2)

M. Istoric de boli cu transmitere sexuală.

N. Schimbarea frecventă a partenerilor sexuali

O. Sarcini multiple – femeile cu mai mult de 3 sarcini duse la termen au un risc crescut de a dezvolta cancer de col uterin

P. Prima naștere inainte de varsta de 17 ani – prezintă un risc de două ori mai mare de a dezvolta cancer de col uterin față de femeile care au născut după vârsta de 25 de ani.

Q. Expunerea la dietilstilbestrol (DES).

Stadializarea Cancerului De Col Uterin

Examenele de stadializare ale cancerului de col uterin includ teste de imagistică (ecografia, tomografia computerizată, rezonanța magnetică nucleară, tomografia cu emisie de pozitroni) și examinarea vizuală a vezicii urinare (cistoscopie) și a rectului.

În funcție de gradul de invazie al celulelor canceroase sunt descrise 5 stadii ale cancerului de col uterin:

1. Stadiul 0 – În acest stadiu leziunile precanceroase sunt limitate la suprafața colului uterin, fără invazie în straturile profunde (carcinom in situ);
2. Stadiul I – tumora este limitată la nivelul colului uterin:

• Stadiul IA1 – cancerul este vizibil strict microscopic, nu se vizualizează cu ochiul liber, iar invazia cancerului este mai mică de 3 mm în adâncime și mai mică de 7 mm în lateral;
• Stadiul IA2 – cancerul este vizibil strict microscopic, nu se vizualizează cu ochiul liber, invazia este între 3 și 5 mm adâncime, respectiv mai puțin de 7 mm în lateral;
• Stadiul IB1 – cancerul este vizibil clinic, se poate observa cu ochiul liber, iar leziunea este mai mică de 4 cm;
• Stadiul IB2 – leziunea are dimensiuni de peste 4 cm.

1. Stadiul II – cancerul este vizibil cu ochiul liber și se extinde către cele două treimi superioare ale vaginului, fără a implica pereții pelvisului sau treimea inferioară a vaginului:

• Stadiul IIA1 – invazie în cele două treimi superioare ale vaginului, dar nu și în țesuturile din jurul uterului, diametrul leziunii este mai mic sau egal cu 4 cm.
• Stadiul IIA2 – invazie în cele două treimi superioare ale vaginului, dar nu și în țesuturile din jurul uterului, leziune vizibilă, cu diametru de peste 4 cm.
• Stadiul IIB – invazie în cele două treimi superioare ale vaginului și în țesuturile din jurul uterului, dar fără invazia pereților pelvisului sau a treimii inferioare a vaginului.

1. Stadiul III – cancerul invadează colul uterin, treimea superioară a vaginului, peretele pelvisului, oasele pelvisului și/sau treimea inferioară a vaginului și/sau comprimă unul/ambele uretere (determinând apariția hidronefrozei):

• Stadiul IIIA – cancerul invadează treimea inferioară a vaginului, fără extensie în peretele lateral al pelvisului.
• Stadiul IIIB – cancerul invadează și peretele lateral al pelvisului și/sau comprimă unul/ ambele uretere sau există afectarea funcției renale.

1. Stadiul IV – cancerul avansat, care metastazează către alte organe atât din vecinătate, cât și de la distanță

• Stadiul IVA – cancer extins la vezica urinară, rect sau ganglionii limfatici din pelvis.

• Stadiul IVB – cancer ce invadează și organe aflate la distanță (tract intestinal, plămâni, organe intraabdominale).