Prezentat în premieră mondială și aplaudat îndelung la Festivalul internațional de film de la Veneția, de unde s-a întors cu nu mai puțin de patru premii importante, extraordinarul film românesc „Anul Nou care n-a fost”, ale cărui povești merită văzute de toți românii, a intrat pe 27 septembrie pe ecrane.
Primit cu nedisimulată căldură la a 81-a ediție a prestigiosului Festivalul internațional de film de la Veneția (plină de filme importante și de mari vedete), „Anul Nou care n-a fost” a fost recompensat cu premiul pentru Cel mai bun film din secțiunea Orizzonti – în cadrul căreia a participat la festival -, cu premiul FIPRESCI (acordat de juriul Federației internaționale a criticilor de film), cu premiul Bisato d’Oro 2024 pentru cel mai bun scenariu și cu premiul Authors under 40 „Valentina Pedicini” acordat directoarei de imagine Boróka Biró.
După succesul extraordinar repurtat la Veneția, filmul „Anul Nou care n-a fost” se situează pe primul loc în preferințele spectatorilor români. Conform datelor publicate de Cinemagia, după primul weekend de lansare, lungmetrajul „Anul Nou care n-a fost” ocupă primul loc în box office, cu peste 545.000 lei încasări. În plus, filmul a fost propus pe lista filmelor ce vor fi luate în considerare pentru nominalizările la premiile Academiei Europene de film (European Film Awards), care vor fi decernate pe 7 decembrie.
Scris și regizat de Bogdan Mureșanu, „Anul Nou care n-a fost” este unul dintre cele mai inteligente, sincere și echilibrate filme românești pe care le-am văzut în ultimii ani. Destinele personajelor sale se întretaie, tragicomic, în câteva povești nuanțate plasate pe 20 decembrie 1989, culminând într-o precipitare incredibilă a evenimentelor în ziua următoare. „Anul Nou care n-a fost” nu este însă despre Revoluție, ci despre traiul de zi cu zi, de atunci, al românilor și despre compromisurile de toate felurile pe care le presupunea acesta.
În timp ce dinspre Timișoara încep să vină zvonuri alarmante, vedem o actriță mobilizată în regim de urgență de Televiziunea Română să-i recite ode conducătorului în cadrul „Plugușorului patriotic” din programul de Anul Nou, o doamnă venerabilă pe punctul de a fi evacuată din casă ca urmare a demolărilor masive, doi studenți care vor să părăsească țara cu orice risc și doi părinți înmărmuriți care află ce i-a scris băiețelul lor lui Moș Gerilă.
Noi, românii, așa cum eram
Regizorul și scenaristul Bogdan Mureșanu, autorul multipremiatului scurtmetraj „Cadoul de Crăciun” (2018), a integrat acea memorabilă poveste în lungmetrajul de aici, simțindu-l ca pe „o piesă într-un puzzle mult mai mare”. „Filmul nu este un scurtmetraj expandat, ci îl include pe acela, remontat și scurtat, într-un ansamblu mult mai larg care implică zeci de personaje și o mulțime de scene în care acestea se dezvăluie și se intersectează”, ne-a spus cineastul într-un interviu pe care îl găsiți integral pe www.tvmania.ro.
„Anul Nou care n-a fost” privește spre epoca Ceaușescu fără jumătăți de măsură și fără menajamente, arătând adevărul vieții românilor exact așa cum era: cu cenușiul său, cu fricile, crisparea, lipsa speranței și lipsa libertății. În același timp, filmul își tratează personajele cu tandrețe, captând perfect capacitatea eroică a oamenilor de a rezista, deseori prin umor, în situații de un absurd total. Reconstituind migălos scenografia, costumele, dar și limbajul epocii, filmul ne proiectează spontan într-un trecut pe care îl cunoaștem prea bine, dar pe care mulți se prefac că l-au uitat. Dacă fiecare poveste are construcția sa de sine stătătoare, funcționând perfect ca declic spontan al memoriei, montura tuturor acestor întâmplări amuzante, dureroase ori halucinante desăvârșește miza lor emoțională, diagnosticând lucid o societate în care cotele absurdului depășiseră de mult tolerabilul.
Distribuția a captat ritmul poveștilor
Unul dintre marile atuuri ale filmului este distribuția, care ne oferă interpretări individuale de excepție, dar și o rară conectare a tuturor talentelor și emoțiilor reunite aici. Regizorul Bogdan Mureșanu și-a dorit ca „acest film să se simtă ca o simfonie și să ofere o imagine de ansamblu adecvată asupra societății din acel moment”, iar actorii au rezonat perfect cu muzicalitatea și cu autenticitatea sa, însuflețind superb toate aceste povești articulate, care rămân cu noi mult după ce am ieșit din sala de cinema.
De la memorabilii interpreți ai rolurilor principale – Adrian Văncică, Nicoleta Hâncu, Ioana Flora, Emilia Dobrin, Iulian Postelnicu, Mihai Călin și Andrei Miercure – la excelenții Vlad Ionuț Popescu, Ada Galeș, Dana Voicu, Radu Gabriel, Gabriel Spahiu, Manuela Hărăbor sau Ion Sapdaru, care au, toți, prezențe inspirate și perfect motivate în arhitectura acestor povești, actorii se implică total în evocarea emoționantă a lumii pe care am trăit-o cu toții.
Un film adevărat, puternic, cu accente tragi-comice, care te fac să zâmbești, să ai un nod în gât și lacrimi în ochi, „Anul Nou care n-a fost” ne oferă cinema adevărat, matur și captivant, semnalând apariția unui mare regizor.