Despre Turul Franței 2017 cu Emanuel Terzian: „Cursa n-o face traseul, cursa o fac rutierii”

1. Anul acesta vor fi mai multe etape de cățărări abrupte și mai puțini kilometri de contratimp individual. Va fi o ediție mai spectaculoasă decât în ultimii ani?

În lumea ciclismului există o vorbă: „Cursa n-o face traseul, cursa o fac rutierii”. Poate că nu e adevărată sută la sută, dar măcar 80% așa e. Ce vrea să spună? Că degeaba ai cel mai atractiv traseu, dacă echipele aleg o tactică defensivă de genul trena susținută până pe ultima cățărare și atacuri doar în ultimii doi kilometri ai ascensiunii finale.

2. Cine sunt rutierii favorizați de acest program? E favorabil cățărătorilor sau, dimpotrivă, aceștia vor fi „storși” de efort?

Cred că e o ediție echilibrată. Nu sunt mulți kilometri de contratimp, dar nici multe finish-uri în cățărare. Cred că se va rula foarte tactic și în multe etape vom avea două competiții paralele: una pentru victoria de etapă și alta pentru clasamentul general.

În conditiile în care în ultimii ani am văzut că majoritatea se află cam la același nivel și se fac tot mai mici diferențe pe cățărări, va conta cine va veni cu ceva nou, surprinzător. Un atac pe coborâre cum a dat Froome anul trecut, o bordură într-o etapă de plat, un atac de departe sau chiar o mișcare „a la Fuente Dé sau Formigal” marca Alberto Contador.

3. Cine sunt favoriții actualei ediții a „Marii Bucle”?

Suspecții de serviciu: Christopher Froome, Richie Porte, Nairo Quintana și Alberto Contador. Cu câteva mențiuni: Froome a câștigat de 3 ori Turul Franței până acum, dar în fiecare dintre acele sezoane mai câștigase ceva înainte de Marea Buclă. În acest sezon nu numai că n-a câștigat nimic, dar de foarte puține ori a arătat competitiv.

Porte a fost de departe cel mai în formă în 2017, dar miza sa cea mai mare e să elimine acea zi slabă care i-a ruinat toate tururile de până acum.

Quintana trebuie să renunțe la acel ciclism conservator pe care l-a arătat până acum și să iasă mai devreme la atac, dar mă tem că nu va putea s-o facă după ce și-a consumat mai multă energie decât ar fi vrut în Giro.

În ceea ce-l privește pe Contador, el rămâne cel mai spectaculos ciclist de mari tururi din pluton, iar oamenii îl vor iubi indiferent dacă va mai câștiga sau nu Giro, Turul Franței sau Vuelta.

4. Pentru prima dată după 25 de ani, traseul include toate cele cinci zone muntoase ale Franței. Cât va contribui acest fapt la spectacolul competiției?

Pe diverse forumuri românești și internaționale, iubitorii ciclismului se plâng de faptul că doar 3 etape vor avea finiș în cățărare și compară cu ce se întâmplă în celelalte Mari Tururi, unde atât Italia, cât și Spania oferă mai multe astfel de etape. De altfel, s-a constatat în ultima vreme o tendință de a reduce numărul etapelor montane în Turul Franței.

Pe de o parte, fanii au dreptate, pe de altă nu scrie nicăieri că învingătorul din Turul Franței trebuie să fie cel mai bun cățărător. De ce să nu fie cel mai bun coborâtor? Sau cel mai bun puncheur? E utopic ce spun acum, dar nu credeți că ar fi atrăgător un Tur al Franței cu 21 de etape ca niște clasice?

Însă, ca să revin la întrebare, e adevărat că cele 5 lanțuri muntoase ale Franței apar doar pe harta ediției din acest an. De obicei, aveam 3 zile în Pirinei și 3 zile în Alpi. Acum nu vor fi decât câte două.

5. Mulți specialiști susțin că penultima etapă, de la Marsilia, o etapă de contratimp pe o distanță de 23 de kilometri, va fi runda decisivă? Crezi că se pot produce atunci schimbări spectaculoase în ierarhii?

Turul Franței a revenit în 2017 la acel contratimp din penultima zi cu care ne obisnuise. Era o marcă a Marii Bucle și furniza curse dramatice cum a fost cea din 2011, când Cadel Evans i-a luat acolo tricoul galben lui Andy Schleck și l-a dus apoi la Paris.

În ultimii doi ani, Turul s-a decis pe munte, acum vom avea contratimp. Organizatorii alternează și asta e bine. Cum ar fi ca și Turul Franței să se decidă la contratimp după ce și Giro s-a decis la fel?

6. Cine este cel mai complet și cel mai în formă rutier în acest moment? Pe cine vezi capabil de o surpriză plăcută?

Richie Porte de la BMC este cu siguranță cel mai în formă de până acum. A câștigat Turul Down Under în ianuarie, terminând primul în ambele etape cu finiș în cățărare. A venit pe 11 în Paris-Nisa în martie, dar asta doar pentru că a avut o zi slabă pe plat, el câștigând etapa cu finiș în cățărare. S-a impus apoi în aprilie în Turul Romandiei, unde l-a învins pe Froome și la contratimp, și pe munte. Iar în iunie, în Criteriul Dauphiné, a ratat la mustață victoria, terminând pe doi, după Jakob Fuglsang, fiindcă iar a avut o zi proastă. Însă în celelalte a fost la înălțime, inclusiv la un contratimp similar cu cel de la Marsilia și ca distanță, și ca profil, unde l-a bătut pe Froome cu 37 de secunde. Una peste alta, Porte a arătat cel mai constant până acum, dar pare că nu și-a eliminat singura slăbiciune, acea zi în care varsă găleată umplută cu atâta trudă.

În ce privește surpriza, atenție la fostul săritor cu schiurile sloven Primoz Roglici. A câștigat în acest sezon trei etape de contratimp și nu m-aș mira să-l vedem în galben chiar din prima zi.

7. Va fi o ediție ferită de scandaluri legate de dopaj? Crezi că toți sportivii vor concura „curați”?

Ciclismul actual este fără doar și poate unul mai curat decât cel din nebunii ani ’90-2000. Însă, așa cum am văzut și în Giro, nu știi de unde mai apar niște „Pirazzi”-i sau „Ruffoni”-i care să strice imaginea.

Important mi se pare însă altceva. Anume că sportul acesta n-a încetat să lupte cu flagelul numit dopaj și că nu-i e teamă să-i demaște chiar și pe cei mai reprezentativi sportivi ai săi. Să ne păstrăm speranța!

8. Cât de solicitant este Turul Franței pentru comentatorii care trei săptămâni vor sta zilnic ore în șir pe scaun și ne vor transmite toate detaliile despre această cursă? Cât timp vă răpește documentarea pentru o etapă?

E foarte solicitant, dar nu e cazul să ne plângem. Pe lângă ce fac sportivii probabil că e floare la ureche, fiindcă, așa cum spuneai, stăm pe scaun.

Pregătirea Turului începe cam cu o lună înainte, când sunt dezvăluite traseele fiecărei etape. Iar în timpul Turului, pregătirea unei etape începe imediat după ce s-a terminat precedenta.

9. Din calculele noastre, e ediția nr. 9 cu tine comentator. E mult, e puțin? Intenționezi să continui?

Sincer, a trebuit să le număr pe degete și da, și mie mi-au ieșit tot 9. Habar n-am dacă sunt multe sau puține. Prietenii mei care pleacă în iulie câte o săptămână la pescuit și pe care trebuie să-i refuz ar spune că sunt multe. Telespectatorii care apreciază comentariul meu spun că sunt puține. Până la urmă, ești la mâna publicului și el decide cât timp te vrea la microfon.

10. Care e cea mai dificilă parte a muncii tale?

Nu e niciun dubiu: documentarea. Sau altfel spus: comentariul este cea mai ușoară parte a unei zile de Turul Franței. Desigur, dacă ți-ai făcut lecțiile înainte. O zi de Turul Franței pentru mine arată așa: trezirea, documentare, comentariu, documentare, somn.

11. Din toți acești ani de Turul Franței, ai vreun moment favorit?

Berea pe care o beau cu Jean și Alex (n.r. Andrei Comșa și Alex Ciocan) după ce încheiem încă o editie. A devenit o tradiție a noastră.