Edith Piaf a luat toate necazurile pe care viaţa i le-a scos în cale şi le-a transformat în muzică. Copilăria petrecută într-un bordel, moartea singurului copil şi a bărbatului iubit nu au oprit-o pe artista franceză din drumul spre glorie.
Edith Piaf a luat toate necazurile pe care viaţa i le-a scos în cale şi le-a transformat în muzică. Copilăria petrecută într-un bordel, moartea singurului copil şi a bărbatului iubit nu au oprit-o pe artista franceză din drumul spre glorie.
.
Viaţa cântăreţei Edith Piaf (19 decembrie 1915 – 11 octombrie 1963) a fost atât de dramatică, încât orice încercare de romanţare ar fi de prisos. Născută de o mamă adolescentă pe străzile din Paris, într-o noapte friguroasă de decembrie, cea care avea să încânte francezii cu piesele „La vie en rose”, „Hymne à l’amour” şi „Non, je ne regrette rien” a crescut în bordelul condus de bunica din partea tatăui.
A fost complet oarbă între 3 şi 7 ani, din cauza unei afecţiuni numite keratită (inflamarea corneei), şi se spune că şi-a recuperat vederea în mod miraculos când prostituatele au fãcut chetă pentru a o trimite într-un pelerinaj. La vârsta de 14 ani, s-a alăturat tatălui ei, care făcea acrobaţii de stradă prin oraşele franceze, şi a cântat pentru prima dată în public, la fel cum făcea şi mama sa.
.
Edith Piaf avea doar 17 ani şi locuia cu băiatul de livrări Louis Dupont când a adus-o pe lume pe Marcelle, primul şi singurul său copil. La fel ca şi mama ei, nu a putut să aibă grijă de micuţă, aceasta fiind răpusă de meningită la vârsta de numai doi ani. Următorul iubit al cântăreţei a fost un proxenet pe nume Albert, căruia îi plătea un comision din banii câştigaţi din cântări pentru a nu o obliga să se prostitueze.
Talentul şi timbrul vocal inconfundabil au urcat-o direct în lumina reflectoarelor. Cântăreaţa ieşea din anonimat în 1935, când era descoperită într-un colţ de stradă de Louis Leplée. Patronul clubului parizian Le Gerny a înduplecat-o să cânte, în ciuda nervozităţii pe care o afişa în faţa publicului, i-a arătat cum să se mişte pe scenă şi a promovat-o intensiv. Protectorul ei a fost asasinat pe 6 aprilie 1936 şi, deşi a fost considerată complice – Leplée a fost omorât de mafioţi din fostul anturaj al cântãreţei –, Piaf a fost achitată în cele din urmă.
Pentru a-şi repara imaginea, a început colaborarea cu textierul Raymond Asso, transformată apoi într-o relaţie amoroasă. Acesta i-a schimbat numele de scenă în Edith Piaf (pe artistă o chema Edith Giovanna Gassion), a ţinut-o departe de cunoştinţele indezirabile şi a însărcinat-o pe Marguerite Monnot (compozitoarea cu care cântăreaţa a lucrat pe tot parcursul carierei) să scrie melodii despre viaţa ei de pe străzi.
.
Citeşte articolul integral în revistă.