Mădălina Craiu din „Clanul” aplică cu succes matematica în actorie. „Actoria e disciplină”. EXCLUSIV

Mădălina Craiu a terminat UNATC în 2013 la clasa lui Adrian Titieni și a urmat masterul la clasa lui  Gelu Colceag. A debutat în scurtmetrajul „BLU” în regia lui Nicolae Constantin Tănase. De atunci a jucat într-un număr semnificativ de scurtmetraje, a apărut în două lungmetraje, iar roulul său din serialul „Umbre” produs de HBO a adus-o în centrul atenției publicului larg. A urmat un alt serial, tot la HBO, „Ruxx”, iar acum tânăra actriță în vârstă de 32 de ani a intrat într-un astfel de proiect, desfășurat de data aceasta într-o televiziune comercială. Mai precis, serialul „Clanul” de la Pro TV, unde Mădălina o interpretează pe Ilinca Achim, verișoara lui Tudor, cea care se implică într-o relație amoroasă cu David Pribeag, interpretat de Marian Olteanu.

Absoleventă a unui liceu de Informatică și cu un IQ ridicat, aproape de geniu, 140, Mădălina Craiu aplică multă matematică în actuala sa profesie. Mai multe aflăm chiar de la ea!

 În „Ruxx” ai jucat tot rolul unei jurnaliste. A contat acest aspect în distribuirea ta din „Clanul”?

Nu a contat personajul în sine, dar, din câte știu, am fost chemată la casting după ce am fost văzută în „Ruxx”. Le-a plăcut ce am făcut acolo și m-au chemat ca variantă pentru mai multe roluri aici. În cele din urma, m-au distribuit pe Ilinca.

Cum ai perceput-o pe Ilinca, personajul tău din „Clanul”, la „prima citire”?

Am perceput-o ca fiind o fire foarte vulcanică, foarte implicată emoțional față de toți oamenii la care ține și foarte pasionată de ceea ce face. E diferită de Cristina (din „Ruxx”) și am avut emoții să nu semene la început.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 11

Cât de mult s-a schimbat personajul tău de la un sezon la altul?

Ea nu s-a schimbat ca structură, dar s-au schimbat enorm de multe lucruri în viața ei. A avut transformări destul de violente pe măsură ce a intrat în conflictul dintre poliție și mafie. Cred că a descoperit o parte a ei mai matură, mai pragmatică și mai precaută.

Și cum ai interacționat cu Marian în primele zile de filmare? Voi ați mai jucat și în „Ruxx”… 

Ne știam de la filmări de la Ruxx, dar personajele noastre nu au interactionat atunci. Practic, am creat o relație de la zero.

Cât de mult repetați scenele pe care le aveți împreună? Și care v-a dat cele mai multe bătăi de cap?

Nu avem foarte mult timp pentru repetiții, dar, din când în când, ne sunăm pe video ca să repetăm împreună textul. Ne ajută pentru că uneori sunt multe pagini și avem nevoie să le repetăm în ritmul nostru. Sau să le învățăm împreună. De obicei, cele mai grele sunt cele care presupun emoții extreme. Cum a fost cea în care David intervine după ce Ilinca a fost atacată pe stradă. Unde e greu emoțional pentru personajele noastre, e complicat și pentru noi.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Clanul (@clanulserial)

Crezi că ai putea să fii implicată pe termen lung într-un proiect TV? Prezentatoare, realizatoare, producătoare… de ce nu?!

Nu știu încă pentru că nici nu mi-a fost oferit genul ăsta de proiect până acum. Când se va întâmpla, dacă se va întâmpla, bănuiesc că o să descopăr pe moment. Nu m-am gândit până acum la direcția asta.

Cu Șerban Pavlu ai jucat și în „Umbre” și în „Ruxx”: ați fost tată-fiică, amanți…  În „Clanul”, cel puțin în primul sezon, personajele voastre nu prea interacționează. Se schimbă situația în sezonul 2? 

Din păcate, nu interacționăm mult nici în sezonul doi, dar ne întâlnim de multe ori la rulote. E amuzant că suntem în al treilea proiect de întindere împreuna. Eu, cel puțin, sunt și încântată și recunoscătoare pentru asta, Șerban e un om și un profesionist cu care mă înțeleg foarte bine.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  4 / 11

Ai filmat și pentru un serial turcesc („The Turkish Detective”). Cât de diferită este atmosfera de pe set-ul din România față de cel străin?

Este un serial englezesc, am mai menționat asta. S-a filmat în Turcia, dar este o producție Paramount. Am avut supriza (din nou) să observ că cinematografia e un limbaj universal și în ceea ce privește producția în sine. De fiecare dată când lucrez în străinătate redescopăr că suntem la fel peste tot. Ajută și faptul că tot ce ține de dinamica și de regulile de pe set este exact la fel peste tot, tocmai pentru că există producții multiculturale dintotdeauna. Toți vorbim aceeași limbă, de fapt. Și oamenii sunt oameni, cu aceleași frici, aceleași ambiții, aceleași nesiguranțe sau aceleași raportări la profesionalism peste tot. E confortabil. E plăcut. Și a fost o confirmare importantă pentru mine.

Ai terminat Liceul de Informatică. Care crezi tu că e ecuația perfectă în actorie?

Faptul că am facut un liceu cu profil real e ceva ce m-a ajutat enorm în actorie. Aș recomanda multor actori sau viitori actori să nu fie intimidați de a avea și o latură „matematică” în abordare. Eu, la început, mă gândeam că o să mă încurce că nu vin dintr-o lume similară, că nu am făcut uman și că nu am aceeași structură de gândire sau de abordare. De fapt, m-a ajutat foarte tare. În timp, gândirea mea s-a educat într-o direcție algoritmică, analitică și rezumativă. Ceea ce înseamnă că mi-e foarte ușor, spre exemplu, să localizez mai repede care sunt intențiile sau care e parcursul unui personaj. Toate formulele pe care a fost nevoie să le învăț și să le aplic m-au ajutat ulterior să învăt textul mai repede și mai eficient. E foarte matematic, de fapt, ce facem noi. Actoria e disciplină. Și te ajută mai mult decât îți imaginezi să ai o minte structurată înspre reguli stricte.

Și până unde ai merge de dragul unui rol? Kilograme în plus ori în minus, transformări radicale de look…

Aș face orice care ar fi reversibil și nu mi-ar pune sănătatea în pericol.

Inteligența Artificială a evoluat fantastic de mult. Crezi că își va găsi locul, la un moment dat, pe o scenă de teatru?

Nu am nici cea mai vagă idee, sunt destul de ignorantă pe acest subiect, dar nu am niciun dubiu că vor fi încercări și în artele performative.

Ce faci dincolo de actorie? În ce activități te regăsești cel mai tare?

În general, fac foarte multe în afara profesiei mele. Am descoperit în timp că mă echilibrează să am pasiuni și activități cât mai multe și diverse când nu lucrez. Mă salvează de la a fi obsesivă în profesie. Am o minte care uneori mă poate sabota dacă nu îi dau de lucru, așa că încerc tot timpul să echilibrez marea pasiune (actoria) cu altele care să mă intereseze curent. Ca să nu exagerez în nicio direcție. Momentan, marele echilibrant este călăria. Anul trecut era psihologia, acum doi ani erau hainele vintage și antique (adică hainele până în anii ’50), acum trei ani făcusem o pasiune pentru Mihail Sebastian și am citit tot ce a scris, și tot așa. Între cele doua majore, actoria si pasiunea din perioada respectivă, care sunt liniile generale, călătoriile sunt o constantă, prietenii mei și activitățile pe care le avem împreună și reorganizarea casei mele o dată la câteva luni. Îmi place mult designul interior.

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  8 / 11

Și care sunt lucrurile care te enervează cel mai tare?

Mă deranjează unde am ajus ca umanitate câteodată. Egoismul extrem, neasumarea, lipsa de comunicare și anxietatea gestionată prin a da vina pe ceilalți pentru neajunsurile noastre. Mi se pare că începe să se generalizeze o raportare nesănătoasa la oamenii din jurul nostru și văd din ce în ce mai puțin generozitate și compasiune. Cred că asta mă enervează cel mai tare, lipsa de grija unii față de ceilalți. Știu că nu suntem toți așa tot timpul, dar am sentimentul în ultimii ani că e din ce în ce mai des. Și recunosc că, uneori, mă înfurie.