Homepage / Vedete străine

Secretul ascuns timp de un secol: Cum și-a creat Marilyn Monroe masca genială care i-a devenit închisoare. Detalii neștiute despre viața actriței

de Camelia Ghioc, 23 mai 2026, 13:00

La 100 de ani de la naștere, Marilyn Monroe stârnește mai multă fascinație ca oricând, iar noile ei fațete, care continuă să fie dezvăluite, încep să completeze în sfârșit imaginea unei femei reale, cu ambiții și planuri prea mari pentru timpul ei, o artistă inteligentă, vulnerabilă și surprinzător de modernă.

Cuprins

1 „Vara lui Marilyn”: Londra îi dedică o amplă retrospectivă
2 Creatoarea propriului personaj și rebeliunea împotriva studiourilor
3 De la Norma Jeane Baker la masca ce i-a devenit închisoare
4 Viața secretă: Actele de caritate din cartierele sărmane
5 Dualitatea sfâșietoare: „Nu sunt eu”
- 5.1 Știai că?

„Vara lui Marilyn”: Londra îi dedică o amplă retrospectivă

A fost deplânsă, demonizată, imitată, disprețuită și idolatrizată. Ridicată pe piedestaluri și târâtă în noroi. Despre ea s-au scris cântece, cărți și s-au făcut filme, seriale și documentare mai mult sau mai puțin reușite sau apropiate de realitate. A inspirat pictori, sculptori, artiști ai modei, machiajului și parfumurilor.

Toți au încercat să surprindă sau să explice măcar o frântură din acel ceva inexplicabil și rar, ca o răsuflare divină, care a transformat o fată de niciunde, cu începuturi triste, în MARILYN – cea mai mare legendă pe care a dat-o vreodată lumii Hollywoodul.

În vara acestui ani, Londra îi dedică ceea ce presa britanică a numit deja „vara lui Marilyn”. Institutul Britanic de Film (BFI) programează o amplă retrospectivă a filmelor sale, în timp ce National Portrait Gallery organizează expoziția „Marilyn Monroe: A Portrait”, o incursiune în felul în care actrița și-a construit cu atenție și inteligență propria imagine. Nu întâmplător accentul cade, în sfârșit, pe femeia din spatele mitului.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 6

Creatoarea propriului personaj și rebeliunea împotriva studiourilor

Decenii în șir, Marilyn Monroe a fost redusă la un concept ce poate fi sintetizat într-o singură imagine faimoasă: rochia albă ridicată de aerul metroului în filmul „Șapte ani de căsnicie”. Dar noile retrospective și studiile recente încearcă să redea actriței dimensiuni pe care Hollywoodul anilor ’50 a preferat deseori să le ignore sau le-a îngropat în mod voit: inteligența ei artistică și controlul aproape obsesiv asupra propriei imagini.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 4 / 6

„Marilyn și-a construit singură imaginea și statutul de vedetă”, spune Kimberley Sheehan, curatoarea programului BFI, pentru The Guardian. În epoca studiourilor care controlau fiecare detaliu din viața actorilor, Monroe a fost una dintre primele femei care au încercat să preia controlul asupra carierei sale.

A protestat împotriva scenariilor slabe, a cerut insistent roluri dramatice, de substanță și a devenit prima actriță importantă de după era filmului mut care și-a înființat propria companie de producție, MMP, pentru a putea negocia contracte corecte cu marile studiouri.

De la Norma Jeane Baker la masca ce i-a devenit închisoare

Născută Norma Jeane Baker la 1 iunie 1926, într-o copilărie marcată de instabilitate și familii adoptive deloc iubitoare, Monroe și-a inventat literalmente propria identitate, pornind de la atuurile fizice cu care fusese înzestrată și modelându-le pentru a devenit femeia la care visau toți bărbații și pe care toate femeile voiau să o imite.

„Unul dintre cele mai extraordinare lucruri pe care le-a făcut a fost să creeze personajul Marilyn Monroe”, explică Sheehan. Din păcate, masca i-a devenit și închisoare. Hollywoodul voia eterna blondă ingenuă și senzuală, în timp ce ea se străduia cu disperare să fie luată în serios ca actriță, dovadă fiind mutarea la New York în plină glorie cinematografică și cursurile de actorie serioase făcute cot la cot cu toată lumea.

Filme precum „Domnii preferă blondele” sau „Cum să te măriți cu un milionar” au transformat-o pentru totdeauna în sex-symbol global, însă adevărata ei forță se vede în rolurile dramatice din „Don’t Bother to Knock”, „Niagara” și mai ales „Inadaptații”, ultimul ei film.

Scris de soțul său de atunci, marele dramaturg Arthur Miller, și regizat de John Huston, filmul surprinde poate cel mai bine fragilitatea lui Marilyn, dar și tăria oțelită a supraviețuitoarei din învelișul de mătase aurie. BFI îl relansează în cinematografele britanice în vara aceasta tocmai pentru a invita publicul să o redescopere ca actriță, nu doar ca idol.

Viața secretă: Actele de caritate din cartierele sărmane

În privat însă, Marilyn era foarte diferită de personajul public. James Haspiel, unul dintre puținii apropiați care au cunoscut-o cu adevărat, a povestit pentru People că actrița era „un suflet mare”.

Uneori mergea incognito prin cartiere sărmane din New York, nemachiată și îmbrăcată simplu, pentru a oferi bani oamenilor fără adăpost. Într-o altă întâmplare povestită de Haspiel, Monroe a cumpărat porumbeii prinși de niște copii ca să îi vândă la măcelar și i-a eliberat. „Așa era ea”, spune Haspiel. „Nu conta că era cunoscută în toată lumea.”

Această dualitate – Norma Jeane și Marilyn Monroe – apare și în fotografiile intime realizate de fotograful Bruno Bernard. În textele publicate de Vanity Fair, apropiații fotografului descriu momentele rare în care „setarea Marilyn Monroe” se oprea pentru câteva secunde și apărea femeia obosită, vulnerabilă, aproape uimită de propria celebritate.

Dualitatea sfâșietoare: „Nu sunt eu”

Marilyn înțelegea perfect mecanismele atenției publice și le folosea cu inteligență. Știa exact cum să pozeze, cum să vorbească și cum să transforme fiecare apariție într-un eveniment.

Dar, în același timp, simțea nevoia să se separe de faima ei. „Simt că totul i se întâmplă cuiva aflat chiar lângă mine”, spunea ea într-un interviu citat de Adam Victor în cartea „The Encyclopedia of Marilyn Monroe”. „Aud totul, simt totul… dar nu sunt eu.”

Știai că?

Pe 19 mai 1962, Marilyn Monroe a urcat pe scena de la Madison Square Garden într-o rochie aurie devenită obiect de muzeu și a cântat celebrul „Happy Birthday, Mr. President” pentru John F. Kennedy, moment ce avea să intre definitiv în istoria culturii pop. Într-un interviu acordat revistei Life, Marilyn a povestit ulterior: „Când am ajuns la microfon, am tras adânc aer în piept și mi-am spus: «Acum e-acum!»”.

Actrița își amintea că peste sală s-a așternut „o liniște totală”, iar ea și-a spus că va cânta „chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care îl face”. Interviul a apărut pe 3 august 1962. Două zile mai târziu, Marilyn Monroe era găsită moartă în casa sa din Brentwood, la doar 36 de ani, misterele legate de ultimele ei ore alimentând și astăzi teorii și documentare.

Sursă foto: Getty Images, Hepta

Citește și: