Arhitect la bază, cu o experiență serioasă în musicaluri, Ciprian Teodorescu joacă pentru prima dată într-un serial TV, la Antena 1. În „Iubire cu parfum de lavandă” este Adrian, un personaj negativ, care nu prea are nimic în comun cu actorul. Iar dincolo de micul ecran este un tătic mândru de băiatul lui!
Cu mulți ani în urmă, Ciprian Teodorescu a participat la „Vocea României”, în echipa Loredanei Groza, iar acum face parte din trupa Friends. Înainte de a fi în lumina reflectoarelor, a fost arhitect în Iași, însă a ales să se exprime mai bine prin muzică și actorie.
După mai multe apariții în musicaluri, Ciprian are parte acum de o altă provocare: primul său rol într-un serial TV – „Iubire cu parfum de lavandă”. Este Adrian, fratele lui Dinu, iar „partitura” sa este una negativă, de băiat „rău”. Dincolo de scenariu însă, și-a construit o frumoasă realție de prieteni cu muți dintre colegii săi, inclusiv cu Bogdan Albulescu, „fratele” său din serialul difuzat de Antena 1.
Aflăm mai multe din cele ce urmează!
„Iubire cu parfum de lavandă” este primul serial TV în care joci… Cum ai ajuns în această producție?
Am ajuns printr-un casting destul de intens. Am trecut prin mai multe probe, probabil echipa de producție a vrut să vadă dacă pot duce complexitatea rolului. Pentru mine a fost o provocare nouă, fiind primul serial TV în care joc. Mi -am dorit foarte mult acest lucru şi am simțit că este momentul potrivit să adaug o altă latură carierei mele. După ce am aflat că am luat castingul, vă mărturisesc că m-am bucurat că un copil, săream în sus pe stradă şi ţipam de bucurie. Sunt foarte recunoscător pentru tot ce mi se întâmpla!
Cât de diferit este ceea ce faci în producția difuzată de Antena 1 față de musicalurile în care ai jucat până acum?
Diferențele sunt mari în sensul că nu pot fi comparate. În musical ești live, totul se întâmplă în fața publicului – voce, joc, dans. Totul e mare, grandios făcut să fie văzut şi de spectatorul din ultimul rând. Nu există duble sau corecții, ai o singură șansă să faci bine şi să transmiți emoția. La TV, camerele surprind fiecare detaliu, există montaj, există duble. Trebuie să înveți să joci pentru obiectiv, să dozezi expresiile, să controlezi gesturile la nivel micro. Ambele forme de artă cer concentrare și un consum emoțional uriaș, dar şi satisfacţiile sunt enorme. Eu le iubesc deopotrivă pe amândouă.
Cât de bine te prinde rolul de „băiat rău”?
Asta mi-aş dori să aflu de la telespectatori, sincer. Cred că ei ar fi singurii în măsură să aprecieze cât de bine mă prinde. Dar eu îndrăznesc să cred că da, tocmai pentru că sunt omul provocărilor şi îmi place să descopăr şi să explorez zone ale personalității pe care, în mod normal, nu le exprim sau cel puţin nu atât de des. Cu alte cuvinte în viața reală sunt destul de la polul opus. Adrian e intens, impulsiv, dominator – iar eu sunt mai calm și echilibrat. E o joacă serioasă, care mă scoate din tiparele cu care sunt obișnuit.
Și cu cine te distrezi cel mai tare în pauzele de filmare? Din ce am văzut pe contul tău de Instagram chiar ai o relație ca-ntre frați cu Bogdan Albulescu…
Da, cu Bogdan am o conexiune foarte bună. E un om minunat de la care am o grămadă de învăţat. Avem aceeași energie, glumim mult, dar și discutăm serios când e cazul. Pauzele devin mai relaxante şi munca mai uşoară, când ai alături oameni cu un vibe bun, cu care rezonezi. Practic, relația de pe platou s-a transformat și într-o prietenie frumoasă dincolo de camere. Big like for Bogdan Albulescu.
Crezi că v-ați descurca și într-un duet pe scenă? Eventual într-un moment alături de trupă în care cânți?
Cred că ar fi o experiență savuroasă. Bogdan are deschidere artistică enormă și un simț al ritmului şi al muzicii în general foarte dezvoltat. Bogdan asculta muzică foarte bună în primul rând. Dacă am urca pe scenă împreună, sunt convins că ar ieși un moment fantastic, cu multă energie. Chiar am să-i propun asta!
Până la urmă, unde ai parte de cele mai multe provocări: în muzică, în actorie ori în arhitectură – domeniu în care ai activat ceva vreme?
Fiecare domeniu are greutatea lui. Arhitectura m-a învăţat să fiu riguros, să am răbdare, să gândesc în ansamblu și să lucrez cu structuri complexe. Muzica, pe de altă parte, e foarte expusă – acolo ești complet vulnerabil, emoția ta ajunge direct la public, fără filtru. Actoria e fascinantă pentru că mă obligă să ies din mine însumi, să descopăr emoții și reacții care nu îmi aparțin sau nu în totalitate. Fiecare mă pune la încercare și mă face să cresc ca om și ca artist. Dacă ar fi să aleg una din ele, sincer, mi ar fi foarte greu pentru ca fiecare mă provoacă şi mă împlineşte în felul ei.
Ce îți place să faci când ai liber de la filmări și cântări?
Îmi place să călătoresc și să explorez locuri noi în special prin natura şi să fac sport. Călătoria îmi dă inspirație, fie pentru muzică, fie pentru joc, natura mă încarca şi sportul îmi dă încredere în mine şi putere. În același timp, prețuiesc momentele simple cu familia – o plimbare, o masă liniștită, o joacă cu fiul meu. Îmi reîncarc bateriile prin echilibru între agitație și liniște.
Cât de bine te descurci în rolul de tătic?
E cel mai frumos rol, dar și cel mai solicitant. Nu ai repetiții, nu ai scenariu, totul e autentic. Învăț constant să fiu mai prezent, mai răbdător și mai atent. Îmi dau seama că cele mai importante lucruri nu sunt aplauzele sau succesul, ci felul în care copilul tău se simte iubit și susținut.
Tot pe Instagram am văzut că ai fost în Bali. Ce ți-a plăcut cel mai mult acolo? Și ce nu ai repeta?
Băli are o energie aparte – oamenii sunt calzi, spiritualitatea lor se simte peste tot, iar natură e de o frumusețe incredibilă. Mi-au plăcut templele, cascadele și modul lor simplu de a trăi. Ce nu aș repeta? Probabil drumurile interminabile prin trafic şi poluare. Deși insulă e minunată, partea asta îți poate consuma mult din timp și energie.